O nouă zi, o nouă durere. Am evitat să îi spun lui Alex că acum câteva am fost rănită. Puteam să calc fără probleme. Aveam noroc că nu şchiopătam.
Am ieşit afară. Răcoarea dimineţii mă învăluii. Soarele apăruse bucuros pe bolta limpede a cerului. Razele de lumină se împrăştiau printre funze într-un joc fumos de lumini
- Nu te lăsa furată de privelişte! Trebuie să povesteşti visul, îmi aduse aminte Alex.
Pentru a ajunge la Piatra Lunii trebuia să adunăm pietre preţioase magice. Iar visele mele ascundeau o harta pe care trebuia sa o parcurgem.
- Nu mă lăsam furată, încercam sa înţeleg. Am visat un diamant, aici in pădure.
- Dar aici nu se găsesc diamante.
- În vis urmăream razele de lumină.
- Sunt împrăştiate peste tot!
- Şi crezi că nu văd? am ţipat la el.
- Ok, am reuşit să te enervez.
- Crezi? am întrebat sarcastică.
- Şi cum facem? Nu putem urmării toate razele de lumină.
- Mi-am dat şi eu seama că asta e imposibil.
- Şi atunci cum facem?
- Ai putea să mă laşi să gândesc?
- Elena, de ce îţi curge sânge din gleznă?
- E doar o zgârietură mică. Nu e nimic grav.
Băiatul ăsta îşi face prea multe griji pentru mine. Îşi dădea prea repede seama dacă am păţit ceva. Îmi era greu sa îl mint.
- De cănd o ai?
- Acum căteva zile.
- Cum?
- Chiar nu mai ştiu.
- Te doare.
Am oftat. Chiar ştia să ghicească ce se petrece cu mine. Dar el păstra distanţa, eu nu îmi puteam da seama nici măcar de reo banalitate în legătură cu el.
- Hai, stai jos. Lasă-mă să îţi văd rana.
Am făcut aşa cum a spus el. M-am aşezat pe buşteanul din apropiere. Îmi luase piciorul si desfacu bandajul provizoriu. Inchise ochii si stranse incetisor de picior. Trase adanc aer in piept si apoi tipa:
- Tu nu ai minte? Rana asta s-a infectat, iar tu aveai de gand sa imi ascunzi asta? Esti constienta ca ti-ai facut mai mult rau decat bine?
Ma voia sa spuna ceva, dar se oprii si lasa doua lacrimi sa i se prelinga pe obraji.
- Tu crezi ca vei fi rasplatita de cineva cu ceva daca taci si induri ca proasta? Sa iti spun eu! NU! Nu vei fi. Pentru ca toti vad doar cea ce faci, nu si ceea ce induri. Esti incapatanata, nu spui prea multe, esti foarte inchisa in tine. Da-mi voie sa te cunosc. Te rog! Cer prea mult?
- Voi incerca.
- Promite-mi!
- Promit!
Atunci isi ridica degetul mic in sus, iar ochii incepu sa ii straluceasca. Imi facea semn sa promit pe degetel. Acest lucru ma sperie. Doar Nathan mai facea gestul acesta.
- Ce e? intreba Alex.
- Pe degetel! am raspuns eu si i-am prins degetul cu al meu.
El zambi. I-am zambit inapoi. Imi lasa piciorul pe iarba si se duse sa caute musetel din care facu o infuzie cu care spala rana. Ma durea ingrozitor, iar el sufla incet peste rana. Dupa ce termina, simteam ca era mult mai bine.
