Păcatul lui Eden✅

Capitolul 8

Heaven:

     Am început să cobor scările, la câteva minute după Eden, grăbindu-mă tot mai tare, treaptă după treaptă. Ajunsă în fața maşinii Amandei, trag de portieră urcând pe locul pasagerului. Amanda avea capul sprijinit de volan, geamul de pe partea ei fiind deschis.

     —Amanda? Ama? Haide, ştiu că este ora trei dimineața, dar trebuie să te trezeşti! Încă nu am dat de permis ca să putem face schimb şi trebuie să plecăm! Morice poate ajunge aici din clipă în clipă!

     Nu îmi răspunde, iar respirația ei liniştită îmi dă de gândit. Abia se mişcă, cutia toracică făcând un joc slab în urma respirațiilor lente. Îi pun mâna pe umăr şi constat că temperatura ei este foarte scăzută. O mişc de câteva ori, părul căzându-i de pe față.

     —Dumnezeule! Amanda, sângerezi! Trezeşte-te! Ce s-a întâmplat!?

     Mă dau jos din maşină ocolind până în dreptul ei, observând portiera neînchisă bine. O deschid şi stomacul mi se întoarce brusc, simțind un miros înecăcios. Un fel de parfum puternic zboară în aer şi mă chinui să o trag pe Amanda afară din maşină. O întind pe jos cu spatele sprijinit de roata din față şi o pălmuiesc încet peste fața palidă.

     —Amanda! Haide, deschide ochii! Nu te mai juca cu mine, ştii că nu reacționez bine sub presiune! Amanda?!

     Scot telefonul formând numărul de urgență şi apelez aruncând o privire în jur. Nimeni nu se vede prin preajmă şi lipsa camerelor de supraveghere spre stradă sunt un minus.

     —Da, care este urgența dumneavoastră? Răspunde o voce de la celălalt capăt.

     —Bună, am nevoie de o salvare urgentă! Prietena mea sângerează şi respiră foarte lent. Nu ştiu ce să fac, nu se trezeşte! Zic repede cuvintele cu riscul de a nu fi înțeleasă.

     —În regulă, îmi trebuie o adresă! Aud răspunsul urmat de nişte taste.

     —Da, trebuie să veniți la ...

     Şi sunetul scurt al telefonului ce se închide îmi taie tot elanul. Încerc să îl reaprind, dar nu funcționează!

     —Bateria mă-sii! Înjur lăsând telefonul jos pe ciment, zguduind-o pe Amanda de câteva ori.

     Încercările mele nu dau roade şi presiunea ce mă apasă peste piept ca un bolovan este din ce în ce mai grea de digerat. Trag o privire în jurul meu şi o maşină neagră ce se apropie de noi mă saltă în picioare. Opreşte aproape şi din aceasta coboară unul din bărbații ce stăteau cu Eden şi Anthony.

     —Haide, tâmpitule! Răspunde dracului sau intru peste tine! Îl aud mârâind şi văd mişcarea scurtă de reapelare ce o efectuează strângând telefonul puternic în mâini.

     —Hei, tu! Am nevoie de ajutor! Te rog, poți face ceva? Orice! Strig şi mă agit atrăgându-i atenția.

     —Sora lui Morice, nu? Îl aud în timp ce ocoleşte maşina.

     —Heaven. Mă prezint scurt aruncând o privire spre Amanda.

     —Heaven şi Eden.. de unde dracului ați mai aterizat şi voi? David! Se prezintă venind spre mine.  Ce bijuteriile mele s-a întâmplat? Ai pocnit-o şi a leşinat? Strigă aplecându-se alarmat spre Amanda când o vede întinsă.

     —Nu! Aşa am găsit-o când am intrat în maşină! Am întârziat câteva minute! L-am ajutat pe Eden să îl ducă pe Anthony în cameră şi.. Eden! El a ieşit înaintea mea! Poate a văzut ceva! Sar spre el apucându-l de tricou brutal.