Păcatul lui Eden✅

Capitolul 11

Eden:

—Amanda este în regulă! Are doar capul puțin spart, i-am donat ceva sânge şi acum aşteaptă în salon. Am ieşit să îi iau o sticlă cu apă. Spune David când părinții fetei împreună cu mine si Heaven îl asaltează cu întrebări.

—Copila mea.. Unde este acel Morice? Spune mama Amandei întorcându-se spre noi.

—Este.. este la poliție! Nu va ieşi prea curând de acolo. Murmură Heaven cutremurându-se.

O apuc de umeri sprijinindu-mi bărbia de creştetul capului ei şi o simt cum se relaxează. Îşi pune palmele peste ale mele şi inspiră adânc.

—Mergi tu să iei două cafele, te rog? Le spun eu totul. Pronunț afundându-mi nasul în părul ei, auzind cum înghite în sec.

Pielea i se încinge şi pulsul îi accelerează. Tremură aproape insesizabil şi respirația îi devine tot mai grea. Rânjetul ce îmi acaparează buzele este descoperit de către pletele ei atunci când se retrage şi, murmurând un "Sigur." , pleacă după cafele.

—Ți-ai sucit creierul după ea, nu numai gâtul! Îl aud pe David şi numai atunci realizez că priveam lung în urma ei.

—David, îți sucesc eu ceva dacă bagi covrigi uscați. Aşa, Amanda acum! Morice a fost prins la casa părinților lor, după ce i-a ucis pe amândoi. A încercat să mă elimine şi pe mine, nu numai pe Amanda. Asta doar pentru că reprezentam o amenințare pentru el. Răspund întrebărilor nerostite, privind precaut în spate.

—Copila mea, cum să fie amenințare?! Nu se vedea câta bărbatul e? Comentează tatăl Amandei.

—Eram cu toții o amenințare, din perspectiva lui, şi asta doar pentru că stăteam cumva în calea lui. O iubea pe Heaven, propria soră vitregă. A devenit o obsesie de când a făcut planurile de a ne lichida, pe fiecare, pe rând.

—Ce groaznic! Săraca fată.. ce se va alege de ea acum? Unchiul ei, Steven, a desmoştenit-o de la averea lăsată de Marisa. Nici nu va vrea să o recunoască drept nepoată. Bine că a ajuns la optsprezece ani, altfel nu ştiu cum rezista în orfelinat! Zău aşa.. să o luăm cu noi şi Amanda, George? Nu are pe nimeni şi Amei i-ar prinde bine nişte companie în perioada aceasta! Propune femeia cu ochi rugători, îmbrățişându-şi bărbatul.

—Anne, sigur că o putem lua la noi pe Heaven, dar încearcă să te pui în pielea sa. Tocmai i s-a dărâmat întregul Univers. Familia ei.. Răspunde bărbatul înapoi cu un glas dureros.

Încearcă să te pui în pielea sa..

Are atâta dreptate! Suferința prin care trebuie să treacă acum! Tatăl ei natural nu este, acum au plecat şi mama ei naturală împreună cu tatăl vitreg! Atâta singurătate.. şi pentru ce? Drept ce răsplată se poate lua? Pedeapsă, în adevăratul sens al cuvântului!

—Eden..

Aud ca prin vis şi un pahar cu un lichid maroniu îmi este întins de către ea. Gustă din paharul ei şi oftează obosită.

—Haide să recunoşti corpurile. Apoi mergem acasă, părinții prietenelei tale sunt aici. Se descurcă singuri! În plus, David oricum a cam ochit-o pe Amanda. Zic să le dăm spațiu! Chicotesc primind un ghiont de la David.

—În regulă. Haide! Pe curând, Anne, George. Pa, David! Mersi pentru ajutor! Zice Heaven şi ochii hazeli mă țintesc tulburați.

Îi dau paharul lui David şi o apuc de umeri pe Heaven. O trag în brațele mele şi o scap şi pe ea de cafea abandonând-o pe un scaun. O îdemn să meargă spre camera cu numele de "MORGĂ" şi intrăm dând de trei doctori. Recunoaşterea durează câteva secunde, apoi venind tulburătoarele întrebări în legătură cu organele. Semnează pentru donarea acestora din ambele părți şi iese pe uşă tremurând. O apuc în brațe pe la spate, şoptindu-i să se liniştească. Mă ascultă ca un copil mic şi cuminte pornind, după un timp, în spre maşină. În maşină, gândurile îmi blochează acțiunile pentru câteva clipe, căzând într-o transă.

.. Apoi mergem acasă..

Ce bine sună! Acasă.. Dar ea are una a ei şi eu una a mea. Dacă nu poate sta la ea, o pot duce la mine! Doar să dormim. Atât. Cred că atât ar fi ok..

—Unde vrei să te las?

—Oriunde, dar nu acasă la mine sau la mama şi Leo.. tata. La mama şi tata! Se corectează vorbind slab.

—Vrei să te duc la mine? Întreb realizând apoi cum a sunat.
Nu pentru.. doar să dormi! Poți sta la mine dacă vrei. Mama oricum îşi dorise o fată! Replic făcând o glumă.

—Ahm.. Nu ştiu. Voi deranja şi nu vreau să mai fiu o durere în fund pentru tine! O aud cu voce dură.

—Scuze pentru aia.. Nu cred asta despre tine, serios! Eram nervos.

—Mhm..

—Haide la mine şi comandăm o pizza. Mama se va întoarce curând de la spital. Simt nevoia să explic.

Înclină din cap cu un zâmbet strâmb şi îmi aud telefonul vibrând. Parchez în fața casei şi îmi verific mesajul primit de la David.

"Te rog, mersi, scuze! 4 cuvinte pe care nu le-ai fi spus nici bătut! Şi le-ai aruncat aşa lejer pe gură, de parcă ar fi normal pentru tine. Carson ți-a intrat pe sub piele, omule! Şi îmi place la nebunie cum te modelează tipa!"

Pufnesc ironic şi îmi îndes telefonul înapoi în buzunar, dându-mi ochii peste cap. Intru cu Heaven în casă şi o las în living, mergând spre bucătărie. Caut foița color cu numărul unei pizzerii şi formez aşteptând. Aud televizorul din living şi comand rapid o pizza ducându-mă spre Heaven. Rămân în pragul uşii, citind ştirea difuzată la TV cu ochii mari.

—Suntem chiar aici, la fața locului unde un tânăr de 19 ani şi-ar fi ucis cu cruzime tatăl natural, Leonard Carson, directorul firmei L&Z şi pe mama vitregă a acestuia, Marisa Carson, avocata, drept dovadă de iubire față de propria soră vitregă! Avem şi câteva imagini de la o sursă vecină, cu momentul arestării ucigaşului Morice Carson.

O filmare cu momentul în care Morice a ieşit încătuşat din casă, izbucnind mai apoi la vederea mea lângă Heaven se difuzează pe ecran cu repeziciune.

—Apropiații acestuia spun că ar fi dezvoltat o pasiune față de tânăra în vârstă de numai 18 ani, pe timpul când încă nu deveniseră frați, iar prietenia lor trecea peste toate. Unii mai spun şi că nebunia băiatului se datorează faptului că fata, Heaven Carson, îşi petrecea timpul cu cel mai mare duşman al său. Numele acestuia nu ne-a fost încă divulgat, dar vorbele cum că ar fi chiar spaima şoselelor din oraşul nostru, sunt multe. Rămâneți aici, pentru ştirile de la ora 3. Ai legătura, Simone!

Şi ecranul se stinge. Soneria uşii mă conduce spre ieşire, luând pizza de la băiatul slăbănog şi roşcat. Plătesc închizând uşa şi merg în living aşezându-mă lângă Heaven. O cuprind în brațe, pentru a nu ştiu câta oară, simțind nevoia să o am aproape. O mângâi pe cap văzând-o cum se relaxează, aruncându-şi o mână peste abdomenul meu. Mă strânge la rândul ei băgându-şi nasul mic în scobitura gâtului meu.

—Va fi totul bine! Poți sta la Amanda sau..

—Nu! Nu vreau să o mai expun din nou. Mi-o taie hotărâtă.

—Sau poți sta la mine! Nu mă deranjează deloc şi din câte am auzit, tatăl tău vitreg, mama ta, a mea şi mătuşa, au fost prieteni buni în copilărie! I-ar prinde bine mamei o fată alături. Mereu se plânge că habar nu am cum să o ajut când îmi cere. Sunt bărbat, nu muiere! Râd stârnindu-i şi ei un râset.

Se întinde după cutia de pizza şi o ia rupând-o la fugă. Râde alergând cu mâncarea şi o urmez încercând să o prind.

—E frumos să împarți! Strig la ea printre râsete.

—Ştiu, dar vreau să mănânc eu mai mult! Râde înapoi.