Păcatul lui Eden✅

Capitolul 12

—Pizza asta e chiar bună! O aud după ce termină de mâncat.

—Mhm! E mai bună când împarți, nu-i aşa? Comentez zâmbindu-i lung.

—Nu chiar.. Dar e mult mai bine să ai companie când mănânci! Zice ridicându-se de pe canapea.

—Deci sunt o companie bună? Rânjesc şi iau cutia goală înaintea ei.

—Acum da. Alteori doar un afurisit! Replică zâmbindu-mi dulce.

—Aha! Deci sunt afurisit! Stai să vezi ce îți fac dacă te prind..

Nu mai apuc să continui pentru că telefonul începe să sune în draci. Îl iau şi răspund fără să verific apelantul, regretând instant.

—Eden! Frate, mi-a venit noua canapea! Haide să mă ajuți să o urc până în apartament. Ratangii ăia mi-au lăsat-o lângă maşină, afară! Aud glasul lui Anthony.

Răsuflu greu şi arunc o privire spre Heaven. Îmi dau ochii peste cap şi închid telefonul băgându-l în buzunarul blugilor. Uşa de la intrare se închide lent şi sunetul unor tocuri ce calcă lent pe parchet îmi aduc un zâmbet.

—Mamă, ai venit! Spun când femeia apare în living.

Zâmbeşte dulce spre Heaven şi o trage într-o îmbrățişare caldă, de mamă. O pupă pe obraz şi îmi aruncă o privire complice.

—Bună, dragilor! Sper că nu am întrerupt ceva..

—Oh, desigur că nu! Mamă, Heaven va sta la noi un timp. Sper că nu te deranjează.. Mama se luminează la chip imediat şi mi-o retează scurt.

—Vai, mie! Cum să mă deranjeze aşa ceva? Poți sta cât de mult vrei, scumpa mea. Oricum eram cam singură pe aici.

—Poftim?! Mamă, locuiesc aici! Cum să te simți singură? Sunt mereu lângă tine.

—Dragul meu, Eden, am nevoie de o femeie pe lângă mine! Tu nu arăți deloc ca una! Apreciez protecția ta, copile, dar sunt înaintată în vârstă de acum şi o femeie lângă mine pe care să o pot învăța de-a le bucătăriei ar fi perfectă! Tu nici diferența dintre făină şi mălai nu o cunoşti! Aduce mama aminte de momentul în care mă hotărâsem că vreau să devin bucătar.

—Nu.. Te rog, nu.. Încep râzând.

—Ce s-a întâmplat? Întreabă Heaven confuză.

—Oh, pacostea asta de lângă tine a încercat să devină bucătar pe când avea unsprezece ani! În loc de făină, la prăjituri, a pus mălai şi la salată a vărsat o sticlă întreagă de suc sprite! În pahare nu a avut suc şi a turnat ulei şi oțet! Micul bucătar a încercat să ne facă ceai, mie şi femeilor de la clubul de lectură. A pus sare în loc de zahăr şi pentru că toate s-au strâmbat datorită gustului oribil, le-a turnat terci în pantofi şi pălării! Câte mi-a făcut, mă surprinde mereu cu câte o nouă trăznaie! Râde mama stârnind-o şi pe Heaven.

—Mamă! Mă faci de ruşine! Zic şi simt cum fața începe să îmi ardă.

—Nu este nicio ruşine dragule! Fata cred că ştie deja ce drac are lângă ea. Bate mama un apropo şi o văd pe Heaven cum măreşte ochii înghițind în sec.

—Mama, eu plec să îl ajut pe Anthony să urce canapeaua nouă până în apartament. Mă scuz vrând să plec.

—Cum adică? Păi nu au dus-o pe scări cei care s-au ocupat să o aducă? Cum vine asta? Mă interoghează curioasă, strâmbând din nas.

—Nu! Mototolul probabil că i-a alungat imediat ce şi-a văzut canapeaua nouă!

—Sunt cinci etaje, pentru numele lui Dumnezeu! Cum să o urcați numai voi doi?