Păcatul lui Eden✅

Capitolul 7

     Cum era şi de aşteptat, imediat ce am intrat în clubul "Star", i-am pierdut pe Matthias şi pe Tristan. Anthony mă trage ca deobicei după el spre barul înalt. Încearcă să se pună pe scaunul liber ce îl găseşte, dar totul merge atât de greu.

     —Tocuri nefolositoare! Răcneşte şi apucă un toc aruncându-l peste umăr.

     Arma roşie şi ascuțită trece pe lângă capul meu lovind pe cineva din spate. Un răcnet slab se aude în timp ce Anthony se urcă pe scaunul de la bar, numai cu un toc în picior. Bate în lemn şi atrăgând atenția barmanului, spune un "Obişnuit" plictisit. Barmanul se opreşte din lustruit un pahar cu picior lung şi îl priveşte încurcat.

     —Nu m-ai auzit? Dă-mi o dată un JD şi dormi în continuare! Spune Anthony către bărbatul de dincolo.

     —Anthony, eşti femeie. Nu te recunoaşte! Îi spun prietenului meu la ureche apucându-l de braț.

     —Ah, da! Ai dreptate.

     Bea paharul din fața lui şi sare de pe scaun ridicând mâinile în aer, fluturându-le în stânga şi în dreapta.

     —Distracție! Urlă şi mă apucă de gulerul cămăşii albe trăgându-mă după el prin mulțime.

     După aproximativ patru ore, Anthony deja doarme pe mine, leşinat de la alcool. Îl împung în coaste ca să se trezească, dar eşuez, auzind un mormăit de la el, fiind înlănțuit de după gât de unul din brațele sale.

     —Anthony, hai să te duc acasă! Zic şi mă ridic trezindu-l şi pe el.

     Îi pun un braț pe după umerii mei şi îl car până la maşină aruncându-l pe bancheta din spate. Mă urc la volan şi pornesc motorul maşinii plecând din fața clubului zgomotos. Aproape de blocul prietenului meu, simt cum ceva se strânge în jurul gâtului meu. Aerul mi se evaporă din plămâni şi încerc din răsputeri să înlătur nemernicul de lanț cu mărgele cu ajutorul căruia încearcă Anthony să mă sufoce.

     —Eşti un băiat rău şi m-ai răpit! Vrea înapoi acasă. Aud vocea lui Anthony pe un glas subțire, prelungind ultima literă de la majoritatea cuvintelor.

     Apăs frâna cât pot de mult şi apuc cu ambele mâini lanțul, încercând să mă eliberez. Într-un final, pe când simt cum ochii mai au puțin şi îmi ies de la locul lor, lanțul cedează, rupându-se. Mă las în față luând o gură mare de aer şi trag o privire în spate.

     —Era să mă sufoci cu nenorocitele alea de căcaturi de pe tine! Strig către Anthony care începe să râdă, încrucişându-şi ochii.

     —Văd dublu! Strigă şi rânjeşte, dând cu mâna stângă prin aer.

     —Ai ochi frumoşi, Anthony... când nu se uită unul la altul. Replica mea îl face să se oprească brusc, întrebându-mă dacă nu cumva a găsit altceva cu care vrea să mă omoare.

     Pornesc maşina, mergând tot înainte către casa lui. Parcurg distanța repede şi fără vreo oprire din partea poliției.

     —Mă duci la tine?

     —Nu! Te duc la tine!

     —Deci mergem la mine..

     —Doar tu mergi, Anthony. Tu mergi la tine şi eu la mine.

     —De ce separați? Ți-e frică să nu ne prindă mă-ta făcând prostioare? Spune cu un bot de rață mângâindu-mă pe umărul drept.

     Să mor dacă îl mai las vreodată să pună botul pe alcool după cel de-al doisprezecelea pahar! E teroare umblătoare. Cauzează probleme când e treaz, dar beat?!