Păcatul lui Eden✅

Capitolul 17

Heaven:

Privesc cum maşina lui Eden părăseşte curtea din față cu viteză şi precizie şi iau telefonul în mână apelând-o pe Amanda.

—Heav' ! Cât de dor mi-a fost de tine! Pe unde naiba umbli? Am fost la tine, la ai tăi, am vizitat-o chiar şi pe băbuța aia simpatică de la trei cu care te înțelegi de minune! Face nişte brioşe excepționale! Am mâncat singură o tavă.

—Amanda, te simți bine?

—Lasă naiba toate căcaturile lacrimogene! Nu sunt genul. Acum răspunde-mi la întrebare, unde eşti?

Oftez adânc şi simt cum inima îşi accelerează bătăile. Pulsul îmi creşte, pielea începe să îmi ardă şi parfumul lui împregnat în toată casa mă amețeşte.

—La Eden.

—Poftim?! Cum ai ajuns tu acolo? De cât timp tu şi.. Eşti sigură de asta? Sigur nu eşti prin vecini? Nu cumva ai băut ceva de supărare?

Mă ia Amanda la întrebări scurgând orice picătură de energie din trupul meu.

—Da, Ama. Sunt sigură! Sunt la Eden acasă.

—De ce? Cum ai ajuns acolo?

—El m-a adus, pentru că ştie că nu pot sta în casă sau în apartament, atâta timp cât s-au întâmplat atâtea lucruri acolo. Lipsa persoanelor ce erau prezente la acel moment nu aduce nimic bun.

—Heaven, cumva ați băut de supărare aseară şi v-ați.. împerecheat?

—Ce?! Dumnezeule, nu! Amanda, te-ai lovit la cap? Fii serioasă!

Sar ca arsă ridicându-mă de pe fotoliul de lângă geamul camerei lui Eden. Inspir profund închizând ochii şi ascult liniştea ce domneşte pentru câteva milisecunde.

—E intens, nu?

O aud din nou pe prietena mea şi nu pot să nu îmi imaginez rânjetul de pe fața ei. Oftez lăsând un zâmbet să răsară pe chipul meu de asemenea.

—Ce să fie?

Fac pe neştiutoarea. O aud cum mustăceşte în telefon şi mai că îmi vine să râd.

—Cum era în cărțile acelea pe care le citeai tu? "Mirosul pielii lui după duş, parfumul intens cu un iz de mentol.."

Râde ea făcându-mă să măresc ochii de uimire. Afurisita, şi-a băgat nasul în mini-biblioteca mea din apartament!

—Nu ştiu despre ce vorbeşti!

Murmur pe un ton ce se vrea agresiv, încruntându-mă spre fereastră. Observ în trecere cum maşina lui Eden parchează lent pe aleea din față. De pe scaunul şoferului iese el scuturând de tricou ca şi cum ar încerca să înlăture nişte scame de pe el.

—Aha.. sigur. Acum ar trebui să te cred? Şi, ia zi-mi! Miroase bine?

Comentează Amanda pe un ton pervers, parcă văzându-i mutra de veveriță drogată cum răsare de nicăieri.

—Cine?

—Eden, fato. Miroase bine după duş? I-ai încercat gelul şi şamponul? Ce culoare are predominantă în cameră? Cică e culoarea sufletului!

—Amanda! Nu ştiu ce fantezii ai tu, dar eu nu am de gând să stau şi să îi miros parfumul lui Eden doar pentru a-ți satisface ție curiozitatea. Miroase-l şi singură!

Îi zic aruncând o privire în cameră. Negrul domneşte peste tot, remarcând doar mici puncte albe în întreaga încăpere.

—Negru şi nu, nu i-am încercat gelul sau şamponul şi nici că aş face-o.

Îi răspund auzind-o cum râde cu putere în telefon. Un fior îmi străbate spatele şi parfumul din camera lui Eden devine tot mai intens. Un braț mă apucă de talie şi simt un rânjet pe pielea gâtului meu.

—Nu m-ar deranja să miroşi ca mine.

—Eden!

Țip scurt şi încerc să mă retrag, strângând mai bine telefonul în mâna dreaptă. Brațele lui Eden se încordează în jurul meu şi înghit în sec.

—Heav' ? Aloo! Mă auzi? Am avut impresia că te-am auzit strigându-i numele "cretinului" tău.

Râde ea apărându-mi în cap imaginea ei dând din sprâncene ca un apropo. Îmi dau ochii peste cap imaginându-mi că mă poate vedea.

—Nu, ți s-a părut! Se pierde semnalul!

Îmi mint propria prietenă cea mai bună, simțind cum rânjetul lui Eden se lărgeşte deasupra pielii mele. Mă sărută scurt şi repetitiv de-a lungul liniei pulsului pe gât.

—Aha.. Auzi? Vrei să ieşim azi? Doar noi două, singure?

Spune accentuând ultimul cuvânt, ca un mesaj codat spre cel de lângă mine. Tortura se opreşte câteva secunde, apucând să îl văd pe Eden cu coada ochiului cum strâmbă din nas nemulțumit. Îşi reia activitatea dându-mi tot mai mulți fiori reci pe şira spinării.

—Sigur! Abia aştept, unde ne vedem? Poți acum? Eu sunt liberă şi din acest moment.

Adaug repede sperând să mă ajute cumva. Pare să nu prindă ideea mea sau o face, dar încearcă să mă amăgească, pentru că dă înapoi.

—Oh, acum? Chiar acum, acum? Nu pot. Poate peste câteva ore.. cam pe la şapte jumate! Eşti liberă numai pentru mine atunci?

—Bine, mai vorbim, în acest caz. Pa, Amanda!

Sfârşesc eu conversația îmbufnându-mă. Eden mă muşcă de ureche trăgându-mă mai aproape de el.

—Pe curând, Heaven! Distracție plăcută, Eden!

Strigă prietena mea în telefon râzând isteric. Mă încrunt şi mai tare când cel de lângă îi răspunde provocării de dezvăluire a prezenței sale alături de mine.

—La revedere, Amanda. Mulțumim!

Spune Eden expirând aer cald pe pielea gâtului meu.

—Ştiam eu! Haha!

Țipă Amanda în telefon chiar înainte să apuc să închid. Superb! Îmi va scoate ochii cu asta de azi înainte! Parcă o şi aud: "Deci, doamna Eden? Cum a fost? Sărută bine? E romantic, violent, impulsiv, amuzant.. Scuipă tot, nebuno!"

—Eşti normal la cap?

Spun şi mă îndepărtez de el. Bufneşte într-un râs al naibii de atractiv provocându-mi şi mie un chicot.

—Ți-a plăcut jocul meu, să nu cumva să negi!

Zice ridicând un deget spre mine, apropiindu-l de nasul meu. Mă fac că îl muşc de deget făcându-l să îşi retragă mâna. Ridică o sprânceană curios şi totuşi amuzat de situație privindu-mă fix în ochi.

—Nu o să neg, dar nici nu o să admit aşa ceva!

Îi întorc răspunsul dându-i un bobârnac peste nas şi luând-o la fugă râzând. Eden porneşte pe urmele mele râzând şi el la scurt timp.