Psychopath Dad

*6*

----------

"Babygirl, nu e mama ta." Încercam să o conving.

Ce puteam să îi spun având în vedere că a auzit-o pe maică-sa la telefon și am mai și trecut-o cu numele ei?

"Mă minți. E în viață nu-i aşa?"  Își ridică capul, ștergându-şi lacrimile și mușcându-şi buza superioara pentru a nu mai plânge.

Îmi era puțin milă de ea...

"Este." Mă pun lângă ea. "E timpul să știi adevărul Bonnie." Schițez un zâmbet mic si forțat, mângâindu-i spatele ușor.

"Mama ta te-a vândut...mie. Din câte știu se droghează."

"Nu..." O strâng în brațe imediat cum îi văd reacția feței.

"Gata, ai plâns destul, știu că e greu, ești a mea acum. Ești a lui tati."

Degeaba. Am lăsat-o să plângă ceva timp.

----------
Perspectiva lui Bonnie

Într-un sfârșit, am reușit să îmi potolesc lacrimile.

Faptul că mama mea ar fi putut să facă așa ceva...nu îmi venea să cred.
Mama a ales drogurile în locul meu...am crezut că însemn totul pentru ea.

"Babygirl?" Bocaneste Harry în ușă.

"Um da, ce?" Mormăi, făcându-mă mai comodă în pat.

Harry intra în camera după vorbele mele.

"Hai să ieșim în oraș, nu poți sta aici după ce ai aflat totul. Nu vreau să te mai consumi. Ai niște haine în camera mea, pe pat, fără discuții." Iese, fără a-mi permite să îi spun ceva înapoi.

Am făcut cum mi-a spus.
Pe patul lui am găsit o fustă de un albastru pastelat, cu un tricou alb, și niște teniși de același fel de albastru, așa că le-am îmbrăcat și am coborât jos.

"Micuța mea..." Zâmbește Harry, luându-mă de mână și ieșind cu mine.

--------

Am vrut să îl întreb mai multe.
Oare știa ceva despre tata? El știe ce face mama? Știe despre toate astea? Având în vedere că tata mai vine uneori înapoi în țară, ce scuză ar găsi mama să îi spună?

Aah știi, am vândut-o pe Bon pentru plăcerile mele.
Nimic wow.

"Te gândești la ceva?"
"De fapt, chiar da." Mă uit chiorâș în altă parte, încercând să identific o persoană.

"Tatăl meu știe despre toate astea?" Îmi întorc privirea spre el.
"Nu chiar. El nu o să mai vină prea curând în oraș, are treaba, a vorbit cu mama ta. Iar în curând vei fi majoră, va fi mai ușor pentru mama ta sa ascundă faptul că ești a mea."

Dacă mergeam cumva la poliție? Nu e vorba că Harry nu ar avea grijă de mine, pare un om ok, dar are niște fantezii ciudate dacă le pot numi așa. Mai bine zis, pare a ceva obsesie. Mi se pare prea ciudat. Plus că a dat în mine cu o curea...

"În regulă..." Este tot ce spun înainte de a plânge din nou.

Mă abțineam cu mult.

"Harry."

Aud o voce cunoscută, ceea ce mă face să îmi ridic capul mai mult.

"Mami..." E tot ce spun.