Psychopath Dad

*35*

Perspectiva lui Bonnie

Au trecut două zile de când mă aflam în subsolul lui Louis. Iar Lucy, da, încă  zăcea aici și deja mirosul începea să fie oribil.

"Neața, păpușică." Louis pune pe jos, în fața mea, o farfurie cu mâncare. "Mănânci?"

"Nu..." Tușesc puțin din cauza gâtului uscat.
"Cum ai dormit?" Se uită la Lucy, după care la mine.

Superb, mai ales cu un cadavru în dreapta mea. Evident că spun asta doar pentru mine...

"Presupun că ai stat destul cu ea." O ia pe fată pe umărul lui, și iese din subsol.

Îmi este dor de Harry...habar nu am dacă mă va găsi vreodată.

Încep să țip, poate mă va auzi cineva.

Atunci, intră Louis rapid înapoi.

"Taci, ce mama dracu faci?" Mă ia de păr și se uită de sus în ochii mei. "Nu vrei să fii fetiță cuminte, nu?" Îmi pune la gură o cârpă, pe care o leagă foarte strâns.

Încep să mă zbat, lacrimile mele curgând ușor pe obrajii mei.

Se aud bocănituri la ușa de la intrare, ceea ce îl face pe Louis să își întoarcă privirea.

"Cuminte." Se uită înapoi la mine, serios, și iese, închizând ușa.

Perspectiva lui Harry

Ușa îmi este deschisă, iar în fața mea se arată Louis, cu o față plictisită.

"Ce vrei?"
"Îmi vreau fetița, acum."
"Astăzi nu avem în stoc, reveniți mai târziu." Închide ușa, dar pun la timp piciorul în prag și îl opresc.

Deschid ușa mai larg, intrând prima dată Liam, după care eu.

Îmi atrage atenția un sac de pe canapea, foarte mare și negru.

"Da, e Lucy, Styles. Spune, ce vrei până la urmă?" Stă în fața ușii.

Știu că e aici, am căutat-o ca un nebun, e imposibil să nu fie aici.

"Bonnie!" Încep să țip și mă îndrept spre scări, dar sunt oprit repede după.

"N-ai voie să patrulezi prin casa mea."

Perspectiva lui Bonnie

Îmi deschid ochii ușor din cauza unor zgomote.
Aud o voce cunoscută, ce îmi striga numele. Îmi scutur ușor capul, și realizez că e Harry. Încep să mă zbat, pentru a mă putea elibera, dar nimic.

Îmi curg lacrimi din nou, și încerc să mușc din materialul ce îmi acoperea gura.

Mă uit prin jur pentru a-mi veni o soluție, dar nimic. Îmi las capul în jos, și încep să mă uit la farfuria cu mâncare. O iau între picioare, și o ridic puțin, după care o arunc cât de departe pot, pentru a crea zgomot cu ea.

Perspectiva lui Harry

"Ce naiba s-a auzit?" Întreabă Liam.
"Ce?" Mă încrunt și mă întorc spre el.

"Ce ai auzit?"

Își îndreaptă degetul spre ușa unui subsol, din câte părea.

Mă îndrept spre ea și încerc s-o deschid, dar e încuiată.
Dau cu pumnii în ea, oprindu-mă când realizez că nu o să pot singur să o sparg.

"Liam, poți să..."
"Ai grijă!" Spune tare și vine lângă mine, dându-se într-o parte cu mine.

Văd cum un glonț trece fix prin fața mea, iar după lovește ceva ce părea a fi sticlă.

"Ieșiți din casa mea, sau vă împușc naibii." Rânjește și îndreaptă pistolul spre noi.