Psychopath Dad

*FINAL*

"Louis, te rog, fac orice."

Liam iese pe ușă, afară.

"Nu mă impresionezi." Se uită la mine cu o față plictisită, după care arată cu degetul spre ușa de la intrare. "Afară."

"Știu că o ai, doar să o văd, atât, ți-o las ție, promit..." Simt ochii cum încep să mă înțepe.

Louis oftează, după care zâmbește. "Nu pot să cred că plângi. Ai învățat să iubești, Harry?" Descuie ușa subsolului, intrând în el.

Liam intră înapoi în casă, cu câțiva prieteni în spatele lui.

Puteam să jur că o să cheme ajutoare.

"Ce se întâmplă?" O văd pe Bonnie în brațele lui Louis. O iau repede, dând jos materialul pe care îl avea legat la gură.

"Mâinile sus." Își scot toți pistoalele, iar Louis își ridică mâinile în aer.

Mă dau mai departe de ei, punându-mă în genunchi cu Bonnie.

"Spune ceva, babygirl..." Îi mângâi obrajii fierbinți.
"Daddy..." Începe să plângă, strângându-mă în brațele ei.

Perspectiva lui Bonnie

Nu pot să cred. În sfârșit, îl simt iar lângă mine. Mi-a fost dor de el, mult prea dor.

Încerc să îmi controlez lacrimile ce îmi cădeau pe obraji, dar nu puteam ști de ce plâng mai mult. De fericire că e aici, sau de fericire că scap de aici.

"Te iubesc, babygirl." Mă sărută ușor, mâna lui fiind în părul meu.

Îi răspund la sărut, iar după îl iau de mână, ridicându-mă cu el. Mă sărută iar, de data asta mai scurt.

"Hai să mergem..." Zâmbește ușor și se îndreaptă cu mine spre ușă.

"Nu mi-o iei și pe ea." Îl văd pe Louis cum sare pe unul dintre băieții necunoscuți ce îl înconjurau, cu armele în mână.

"Nu!" Mă bag în fața lui Harry când Louis ia pistolul din mână cuiva, și îl îndreaptă spre el.
Aud sunetul puternic, emis de pistol, ce îmi face urechea să țiuie.

Îngenunchiez, durerea din inima mea fiind prea mare. Sângele începea să îmi păteze din ce în ce mai mult haina, iar tot ce vedeam în jur, era încețoșat.

Perspectiva lui Harry

"B-babygirl..." Mă pun lângă ea și o iau repede în brațe, în timp ce îi auzeam pe ceilalți cum trăgeau în Louis.

"Nu îmi face asta, rămâi aici." O las întinsă pe jos, și îmi scot telefonul.

"Daddy, eu..."
"Nu mori, nu poți să pleci de lângă mine..." Încep să plâng și să îi sărut fruntea în continuu.

"Te iubesc. Mereu cred că am făcut-o." Își închide ochii. "Mereu am s-o fac." Capul ei se lasă ușor într-o parte, căzându-i o lacrimă.

"Nu." Urlu cât mă țin plămânii, și o iau strâns în brațe, simțind cum respirația ei era din ce în ce mai pierdută.

----------

---------- peste 2 ani

"Trebuie să îți revii." Mâna lui Liam îmi bate ușor umărul.

În același loc, ca de obicei. Un mic bar, și paharul cu băutura puternică, în mână. Doar așa puteam să mai alin din durere.

"Nu o să pot vreodată." Îmi cad câteva lacrimi.

A fost prima fată pe care am iubit-o atât de mult. Doar eu puteam să îi fiu alături.

Trandafirii din casa mea nu mai existau. Nimic, legat de celelalte fete pe care le-am avut. Doar poze cu ea, hainele ei, lucrurile ei de care am încercat să scap...dar nu pot, mă doare inima prea tare.

Cât despre părinții ei...mare lucru nu e. Mama ei s-a apucat iar de droguri când a aflat că a murit.

Până când, a ajuns de urgență la spital. Au luat-o de afară. Era drogată, prea drogată, și beată. Corpul ei nu a putut rezista, așa că a murit. Cine știe, în adâncul ei de mamă, poate, poate, chiar o iubea.

Tatăl ei. Ei bine, nu a primit nici el vestea cum trebuia. Ambele vești. Acum, s-a mutat înapoi aici, în oraș, și încearcă să treacă peste durere împreună cu noua lui logodnică.

Louis a fost mort în aceeași zi. Merita asta.

Totul a fost din vina mea. Puteam să mă bag eu în fața ei.

"Unde mergi?" Întreabă Liam, când vede că părăsesc barul.

Mergeam și vedeam cruciș.

Mă îndreptam spre cimitir, în miez de noapte.

Ajung unde este înmormântată ea, și mă pun pe o bucată de piatră.

"Babygirl..." Zâmbesc puțin. "Da, iar vin beat la tine."

Era un obicei deja să vin la ea, să îi vorbesc.

"Scuze pentru asta. Știi...îmi lipsești, așa mult..." Îmi șterg repede lacrimile.  "Credeam că o să treacă, dar nu e așa. E parcă mai greu, pe zi ce trece. Nici una nu-i ca tine. Liam încearcă să îmi fie alături. Totuși, am o veste pentru tine."

Mă uit la sicriul de lângă ea, care nu era ocupat de nimeni. Urma să fie al meu.

"Până la sfârșitul lunii, o să vin la tine.  O să ne vedem iar...acolo, sus, nimeni nu ne va mai despărți. O să îmi duc promisiunea la capăt, o să am grijă de tine."

Mă ridic, aprinzând o lumânare.

"Te iubesc." Simt vântul cum mă atinge pe la ceafă. Mereu se întâmplă asta când îi spun că o iubesc.

E un semn,

știu că e ea...

și mă așteaptă.