Psychopath Dad

*22*

"Trebuie să vorbim. Hai, Lucy, du-te la stăpânul tău." O împing ușor, aceasta punându-se în genunchi în fața lui Louis, cu gambele sub fund.

"Pe unde mi-ai umblat, fetiță rea?" O mângâie pe cap, după care o trage tare de păr.

Așa eram și eu odată. Dar am încetat din anumite motive.

"Deci, Styles?"
"Ți-o dau pe ea, dacă mă vei lăsa naibii odată."

"Da? Și de ce aș vrea asta?" O ridică pe Lucy, lipind-o cu spatele de el.

"Haide...îți dau și bani dacă este nevoie. Lasă-mă naibii odată."

A fost o greșeală să vin aici. Doar îl cunosc...nu o să accepte vreodată. Deja și-a pus pata pe mine.

"Ieși, Styles, până când nu mă răzgândesc din a fi așa pașnic." Își scoate pistolul de la spate.

Mă uit la Lucy, după care la el. Mă întorc, părăsind casa și grăbindu-mă spre mașină.

"Ce s-a întâmplat?" Se uită la mine Bonnie.
"Hmm, nimic anume. Va fi totul ok..." Îi sărut fruntea și încep să conduc.

----------

Perspectiva lui Bonnie

"Putem opri? Am nevoie urgentă la baie." Îmi pun mâinile între picioare. Abia aștept să ajungem odată acasă.

"Acum." Oprește la marginea drumului.

"Păi? O benzinărie, ceva?" Îmi ridic o sprânceană.
"Te descurci tu." Râde.

"Ce om enervant." Îmi dau ochii peste cap și ies din mașină.

Iese si Harry, venind în spatele meu.

"Pardon? Pe cine faci tu enervant?" Mă întoarce cu fața la el.
"Pe tine." Îi răspund sec.

"Pentru că nu am mai condus încă vreo jumătate de oră în care m-ai fi bătut la cap că te scapă?"
"În general ești foarte enervant." Aproape răspund peste el.

De fapt, nu era atât de enervant. Îmi place să exagerez. Mai ales cu el.

"Cât de enervant?" Începe să mă gâdile.
"La naiba, foarte, ți-am mai zis." Râd cu poftă și îi dau mâinile la o parte.

"Deci sunt enervante si gesturile mele." Îmi dă părul după ureche și îmi atinge ușor obrazul.

Ador să îl privesc în ochi. Chit că îmi aduc aminte de cum e el, și de ce a mai făcut, am o oarecare senzație de siguranță când îl privesc.

"Poate sunt..." Mă dau ușor în spate, până când mă lipesc de mașină.
"Nu prea cred." Mă sărută ușor.

Îi răspund la sărut, punându-mi mâinile pe pieptul lui.
Câteva secunde trec, sărutul nostru fiind și mai aprins.

Niciodată nu l-am sărutat așa mult. De fapt, nici nu ne-am prea sărutat.

"Babygirl, am nevoie de tine..." Șoptește peste buzele mele, în timp ce se uita în ochii mei.

"Cred că și eu am nevoie de tine." Înghit in sec.

"Stii că suntem într-un loc cam pustiu, nu? Abia de trec mașinile pe aici."
"Și...?" Îmi pun mâinile în sân așteptând să văd până unde ajunge.

----------

AAA știu, este un capitol oribil de boring.
Cred că știți ce urmează în următorul capitol. 
E puțin cam ciudat pentru mine să fac scene din astea, dar merge :]].

Luv u all.
Kisses ♡