Psychopath Dad

*7*

----------

"Mami te iubește Bon..." Mă ține strâns în brațe.
"Și eu o iubesc pe mami." Zâmbesc, ținând-o cu putere în brațe.

----------

Au trecut câteva zile de când am întâlnit-o pe mama. Nici nu m-a băgat în seamă, nu mă privea în ochi, tot ce a făcut a fost să vorbească cu Harry.

O tot visez de atunci. Visez cum era totul înainte. Nu mi-ar fi dat niciodată vreun semn de bănuială că nu mă iubește.

Ori este foarte prefăcută, ori este mult prea disperata pentru droguri încât le-a pus pe primul loc înaintea mea.

Am început să desenez. Îmi plăcea așa mult. Mulți spun că am talent, dacă e așa, nu știu.

Îmi plăcea să desenez lucruri relatate din viața mea reală.

Las creionul jos și îmi întorc privirea spre ușă, auzind o voce de fată care țipa. Nu un țipăt de durere, ci unul de fericire.

Ușa se deschide.

"Bonnie!" Îmi sare în brațe Lucy.

Mă uit confuză la ea.

"Bună Lucy." O țin în brațe.

"Harry a spus că te așteaptă jos, are o surpriză pentru prințesa lui. Sunt geloasă." Se încruntă puțin.

Bine...? De ce ar fi?

"Geloasă?" Zâmbesc puțin.

"L-ai furat pe tati, acum te place pe tine."
"Ce înseamnă asta?"

Harry apare în ușă.

"Lucy." Se răstește, uitându-se urât la ea.

"Nu am vrut să spun nimic...imi pare rău." Își pune capul în pământ.

"Obraznică." O ia de mână.
"Babygirl, du-te jos, intră în mașina mea." Iese cu ea din cameră, mergând în a lui.

Mi-am strâns toate desenele. Ceea ce m-a făcut să mă opresc, a fost țipatul lui Lucy. Ce îi făcea?

M-am dus încet spre ușa lui Harry. Era închisă. Mi-am lipit urechea de ușă pentru a auzi mai bine. Tot ce sper este să nu deschidă acum ușa, că am încurcat-o.

"Fetiță rea..." Murmură Harry, auzindu-se un plesnit.

Îi făcea ce îmi făcea şi mie? Ce se credea el?

"Îmi pare rău domnule Styles." Se smiorcăie Lucy.

Cred că e e de ajuns pentru mine.
M-am dus afară, urcând în mașina lui.

----------

Peste câteva minute, a urcat Harry.
Continuam să desenez.

"Ce desenezi babygirl?" Zâmbește, punându-şi mâna pe brațul meu.

Avea un zâmbet adorabil. Cu toate astea, oricât de bun la inimă ar părea el, nu este.

"Este treaba mea." Spun pe un ton cam dur.

"Ce s-a întâmplat?"
"Nu poți pur și simplu să îți bați joc de cineva în halul ăsta. Nu doar de cineva. Ce îi făceai fetei? Ce ti-a făcut? Asta faci tu cu fetele pe care le cunoști? Crezi că poți fi sub control?" Îmi mut privirea pe geam.

Îmi era puțin frică să mă uit în ochii lui.

"Bon, fii cuminte." Spune calm.
"Nici să nu te aud." Ridic tonul.

Dintr-o dată pornește mașina, începând să conducă.

"Unde mergem?" Zic cu vocea puțin tremurată. Nu pot avea încredere în el.

"Te învăț minte, nu ridici tonul la tati, babygirl rea..." Conduce cu viteză.

Am încurcat-o.