Psychopath Dad

*29*

Perspectiva lui Harry

Mi-am dat pantalonii în jos, la fel și boxerii, privind-o de sus cum se uita în pământ speriată. Nu am vrut să îi fac rău, să dau în ea, dar m-am panicat știind că afurisita aia mică nu și-a ținut gura. A promis c-o va face...

În fine, nu ar trebui să am milă. Eu nu sunt așa. Dar ea m-a schimbat, și asta fără să vreau.

"Daddy..." Își ridică privirea.

Mă face să rânjesc, și îi iau mâna punând-o pe membrul meu.

"Da, babygirl, daddy e aici." Îmi pun mâna peste a ei și o mișc odată cu ea de-a lungul mărimii mele care deja mai avea puțin și exploda.

"Uite ce îmi faci. Nu e frumos." Scot un geamăt printre buze când mâna ei se mișcă mai repede. Nu am nimic împotrivă evident, așa că îi urmez mișcările.

Gem puternic când își folosește gura, luând aproape jumate din mărime.

"Și să știi, daddy nu ar atinge pe alta niciodată." Mint.

----------

Mă trezesc pe la o bucată de noapte, văzând cu ajutorul luminii slabe a lunii că Bonnie nu mai era lângă mine.

"Mm, Bon?" Mormăi de la somn, ridicându-mă obosit din pat.

Aprind lumina de pe hol, coborând scările.

"Babygirl." Spun tare.

Îmi întorc capul și o văd la masa din bucătărie, bătându-i lumina din telefon în față.

"Ce faci..?" Vin în spatele ei și îi sărut  capul.

Îmi arunc privirea în telefonul ei, văzând poze cu ea și cu mama ei.

"Oh, babygirl...e totul ok, daddy e cu tine, bine?"

Se întoarce pe o parte și își întoarce capul spre mine.

"Nu, nu e totul ok." Îi curg lacrimi pe obraji. "Nu vei fi cu mine mereu, am nevoie de părinți, înțelegi?"

"Nu o să te las niciodată..." Îi sărut iar capul, ușor.
"Nu vreau mila nimănui." Revine normal la masă, privind în continuare pozele.

Nu era milă. Dar, nu știu, era prea greu de spus. Chiar dacă am mai făcut asta cu ea, nu s-a întâmplat prea des.

"Bonnie eu...te iubesc."

Nu primesc nici un răspuns înapoi.

"Știi, dacă vrei să facem orice, pentru a o ajuta pe mama ta, vom face. Îți putem împăca părinții."

Nu ar fi o idee rea, înainte urmăream să fie doar a mea. Acum tot ce vreau este să fie fericită. Totuși, ca să facem asta vom avea de trecut prin chestii dificile.

"Ce folos? E deja prea târziu pentru ea. Nu știe să iubească. M-a vândut."

"Chiar crezi că dacă nu te iubea, stătea atâția ani cu tine doar ca să te vândă la 16 ani?" Mă așez pe scaun, lângă ea. "Bonnie, cunosc atâția care cumpără fetițe. Fetițe mult prea micuțe...mama ta sigur te iubește, măcar puțin. Nu lăsa asta să treacă. Te vindea de mult dacă n-o făcea." Îi mângâi obrazul care acum câteva ore a fost lovit.

"Nu înțeleg...ai vrut să mă îndepărtezi de ea, de ce te-ai schimbat așa?"

"Urăsc să nu te văd bine. Urăsc asta enorm."