Psychopath Dad

*33*

Îmi fac ochii mari și îi sărut fruntea ușor.

"Plângi pentru ea?" Întreb dezamăgită.

Zâmbește puțin.

"Poate că e mai bine așa...nu se va mai băga în relația noastră."

Sigur minte. Numai când îi văd fața asta tristă de cățeluș plouat îmi dau seama că îi pare rău.

"Îți gătesc ceva?" Îl întreb.
"Babygirl nu are voie să gătească." Rănjește.

Și oh, am revenit la Harry cel adevărat. Și o să-i intru în joc.

"Atunci, îmi va găti daddy ceva?" Folosesc o voce de copil.
"Mm, cum spui?"

"Te rog frumos, daddy." Aceeași voce.
"Eu ce primesc?" Își arcuiește o sprânceană.

"Pe mine."

Își mușcă buza puternic și se uită la corpul meu.

"Bun." Rânjește iar, și mă ia cu el în bucătărie.

----------

Mi-am deschis ochii, corpul meu fiind complet leneș. La ce s-a întâmplat aseară, cred că nici nu mai pot merge. (Uuu Harry sexosu' thău=)))). )

"Daddy?" Întreb în șoaptă și mă întorc pe o parte, cu fața spre el.

Îi privesc tatuajele de pe corp, și încep să le mângâi cu un deget. Îi caut tricoul prin pat, găsindu-l, și îl pun lângă el.

Îmi duc după privirea la fața lui. Zâmbesc privindu-i genele lungi și negre, mai ales buzele lui roz.

Îmi duc mâna de pe abdomenul lui în jos, băgând-o în boxeri.
Îl fac să se foiească, iar eu îi iau bărbăția în mână și încep să mă joc cu ea.

"B-Babygirl..." Murmură Harry, făcându-se din ce în ce mai tare.

Își deschide ochii repede și se uită la mine.

"Mm, ce faci?" Își folosește rânjetul de încrezut.
"Îl fac tare pe daddy."

"Ai cerut voie?"

Îmi fac ochii mari.
"Nu..."

Se întoarce pe mine, rupându-mi sutienul.

"Pedeapsă." Șoptește lung în urechea mea, întorcându-mă sub el.

Îmi aplică o palmă peste fund, nu prea tare. La a doua palmă, tresar și scâncesc ușor.

"Fetiță rea ce ești." Îmi dă una cu toată puterea, lenjeria mea intimă fiind dată într-o parte.

"Daddy, ce faci..?"

Intră în mine cu putere, luându-mă de coapse și ridicându-mi fundul în aer. Îmi ia mâinile, ținându-mi-le la spate.

"Curioasă tu de fel?" Se mișcă rapid și cât de adânc se poate în mine, ceea ce mă face să gem în continuu, fără oprire.

----------

Perspectiva lui Harry

Nu știu cum, dar în ultimul timp am făcut-o destul de des cu Bonnie. Și nu mă plâng, absolut deloc. De când așteptam să o am în întregime...

"Hei hei, ce tot ai?" Râd când o văd pe Bonnie că se zburdă pe lângă mine prin mica ei fustiță galbenă. "Lasă-l pe daddy să se încalțe."

"Afarăăă." Sare entuziasmată.
"Shh, afară vom merge." Mă pun în genunchi, luându-i câte un picior pe rând și o încalț și pe ea.

O iau de mână și ies cu ea afară.

"Vrei să mergem în parc?" Zâmbesc.
"Daaa!"

Nu înțeleg de unde are atâta energie la cât i-am tras-o de dimineață.

Ajungem, iar eu mă pun pe o bancă, uitându-mă cum se plimba de colo-colo prin parc.
După câteva minute, îmi las capul în telefon, să verific mesajele de la serviciu.

Mai trece ceva timp, iar soarele începe să apună.

"Bon." Strig și îmi iau privirea din telefon.

Mă uit în stânga și în dreapta, dar e de negăsit.

"Bonnie, nu-i amuzant." Mă ridic de pe bancă și strig mai tare. "Trebuie să mergem."

Nu primesc nici un răspuns, așa că încep să merg ușor prin locurile pe unde a fost.

Întreb lumea de pe stradă de ea, dar nimic.

"Bonnie la naiba unde ești?" Strig iar.