Psychopath Dad

*31*

Perspectiva lui Harry

"Cânți, babygirl?"

Chicotesc, jucându-mă cu plușul din mâna mea.

"Hmm? Ești cam zâmbitoare astăzi. Spune-i lui daddy, ce s-a întâmplat?"
"Am trecut pe la mama azi, cât ai fost plecat la serviciu și..."

"Oh, și?"
"Și era normală. O femeie normală. Era curat în toată casa, iar pe canapea, era însoțită de o doamnă psiholog. Mă bucur așa mult că se străduiește. Că mă iubește, că nu, vreau să știu că ființa care mi-a dat viață, nu își va bate joc de ea."

Vestea primită mă face să zâmbesc puțin. Totuși, zâmbetul meu se pierde.

"Te neliniștește ceva?" Mă întreabă Bon.
"Nu, nu...dar știi, îți vreau doar binele. Nu o să pot sta trist sau să fiu nervos că lucrurile merg treptat din ce în ce mai bine, dar ești minoră. Nu o să mai stai cu mine." Îmi strâmb nasul.

"Oh, daddy." Mă sărută ușor, făcându-mă s-o împing în perete. "Mereu o să fiu a ta. Mi-ai demonstrat că nu ești egoistul acela, cu nasul pe sus."

"Tu mereu ai crezut că sunt nebun, și rău."

Într-un cuvânt, psihopat.

"Astăzi avem program. Știi, nu?" Zâmbesc.

O voi duce la un mic picnic, într-un loc foarte retras.

----------

Ne dăm jos din mașină, și o îndrum spre locul surprizei.

"Unde mergem?"
"Încă puțin."

Merg ușor cu mâna pe ochii ei, până sus pe un deal, unde am pus o pătură mare și câte ceva de băut și mâncat.

"Gata." Îi iau mâna de la ochi.

Perspectiva lui Bonnie

"Oh, e drăguț, dar de ce a trebuit să nu văd nimic până aici?" Întreb puțin dezamăgită.

"Întoarce-te, prostuță mică."

Mă întorc, în fața mea văzându-se un câmp mare și plin ochi numai de flori galbene, înghesuite toate. Din depărtare, puteai spune că e un covor mare, așezat pe jos.

"Arată superb..." Urmăresc cu privirea un fluturaș ce trecea prin fața mea.

Mă pun cu Harry în șezut pe păturica roz, acesta scoțând dintr-un coșulet un cuțit și niște pâine prăjită.

"Ți-e foame?" Întinde pe o felie de pâine niște gem de căpșuni cu micul cuțit.

"Da."
"Da, cum?"

Roșesc.

"Da, daddy."

Îmi întinde felia, eu mușcând din ea, după care mușcă și el.

"Mai știi ce mi-ai spus acum câteva zile?" Zâmbesc.
"Nu? Ți-am spus multe de atunci până acum, deci nu." Îmi întinde iar felia iar eu mușc.

"Și eu te iubesc, Harry."

Îl fac să rămână stană de piatră, dar după zâmbește, și mă întinde pe păturică, punându-se peste mine.

"Daddy?"
"Daddy își vrea fetița. Acum, aici. Nu ne va vedea nimeni." Începe să se dezbrace de tricou, iar după să sărute fiecare părticică de pe gâtul meu.

Tremur ușor, scoțând mici gemete.

"Pisicuță..." Se freacă apăsat de mine, ridicând fustița pe care o purtam, după care dându-mi lenjeria intimă ușor într-o parte.
Fusta pe care el a ales-o pentru mine, acasă.

"Ești mai specială decât aș fi putut crede. Niciodată nu m-am comportat așa cu o fată, mereu am crezut că sunt blestemat, că am ghinion din cauză că toate s-au sinucis din cauza mea. Dar tu, tu încă ești aici."

"De ce s-au sinucis, daddy...?"
"Pentru că le băteam, îmi plăcea să le aplic pedepse, le țineam legate de pat, flămânde..." Își lasă privirea în jos.

"Dar Harry...asta e murdar."
"La fel ca mama mea, care m-a abandonat, și m-a lăsat pe o bancă din parc, la 12 noaptea când eram mic. De asta sunt așa diferit de ceilalți. De asta îmi place să domin, și puneam stăpânire pe toate."

Faptul că s-a deschis în fața mea, m-a făcut să îl îndrăgesc și mai mult. În sfârșit, a ieșit din carapace. Omul pe care îl credeam dezgustător, este, de fapt, un om rănit, care are nevoie de alinare.

"Fetița ta îți va sta la dispoziție, daddy. Te va asculta mereu."

Îl văd cum scoate un prezervativ din buzunar, urmând să-și scoată bărbăția din blugi și boxeri.

Își pune prezervativul, și intră ușor în mine, adâncindu-se.

"Gemi pentru mine, babygirl."