Psychopath Dad

*13*

Mă uitam pierdută în ochii lui. Mă face să mă simt așa de confuză.
Știu că îl urăsc, așa și trebuie... totuși el a încercat să-mi ofere confort în locuința lui, când mama mea m-a vândut pentru ceva mai important in viața ei.

"Pisicuță? E totul ok? Te-a deranjat?" Îmi face un mic ghioint, văzând că am rămas blocată.

"Nu, nu m-a deranjat..." Îi studiez fața si corpul mai atent.

Îmi opresc privirea pe un semn mic și destul de roșu de pe obrazul lui, aproape de ureche.

"Ce ai acolo?" Întreb curioasă. Arăta ca o lovitură, cicatrice.

"Nimic babygirl." Spune repede, punându-și părul in față și întorcându-mi spatele.

Acum chiar aș vrea să știu ce este. Mi-am făcut o imagine proastă asupra lui. Poate că are sentimente?

"Să mergem." Îmi oprește gândurile cu cele spuse si mă trage de mână după el.

"Unde mergem tati?" Ultimul cuvânt îl rostesc cu vocea tremurând.

Era ciudat să îi spun așa. Dar nu era oribil.

"Acasă babygirl, lângă mine, unde îți este locul..."

---------- peste trei zile

Primeam în continuu mesaje de la tatăl meu. Îmi părea așa rau că am plecat fără să îi spun nimic.

Totusi, i-am dat mesaj si i-am spus că sunt bine, am unde sta, si ca voi veni cat mai repede in vizita la el.

Plus ca, aproape toate lucrurile mele sunt la el.

"Neața babygirl." Bocaneste Harry de câteva ori în ușă ca o atenționare.

"Tati." Zâmbesc slab.

"Esti cam supărată, ce pot face pentru tine?" Se pune lângă mine pe pat, mâna lui odihnindu-se pe piciorul meu in timp ce îl mângâia usor.

Mâna lui era asa rece, asta făcându-ma sa tresar.

"Să mă faci să mă simt bine..." Imi închid ochii, punându-mi mana peste a lui.

Mă simțeam tristă, aveam nevoie de afectiune. De afecțiunea lui.

Perspectiva lui Harry

În sfârșit, ce voiam să aud.

"Asta voi face atunci." Rânjesc, începând să îi sărut obrajii înfierbântați.

O vedeam încordată, nu știu cum aș fi putut să o fac să se simtă iubită. A trecut prin multe stări de când este a mea.

"Știi, imi poti spune orice." Zâmbesc, sărutându-i usor fruntea.

Deschide gura pentru a vorbi, dar telefonul meu incepe sa vibreze, oprind-o.

"La naiba..." Oftez. "Trebuie sa plec urgent Bon, rămâi cuminte. Citeste o carte sau ceva, ai tot ce iti doresti aici." Spun grăbit.

"Nu mă lăsa singură tati..." Îmi spune cu vocea stinsă, ochii ei sclipind in lumină.

Era atât de frumoasă.

Perspectiva lui Bonnie

"O să vin mai repede decât îți poți închipui." E tot ce spune inainte de a părăsi casa.

Am rămas singura, asa ca mi-am deschis telefonul, stând pe el.

Mă întreb de unde are Harry asa multi bani. Sau, de ce e atât de mare casa lui. Eu nici macar nu am habar ce se afla pe aici.

Mă ridic din pat, plimbându-mă prin casa. Multe încăperi erau simple camere, cu un pat si cateva dulapioare. Nu înțeleg pentru ce...

Una dintre usi era încuiată, aflată tocmai la capătul holului.

De ce ar fi încuiată fix usa asta, daca ar fi doar o simpla camera dincolo de ea? Poate nu este.
Si unde poate ține niste chei tati? In camera unde este biroul lui si de unde lucrează el.

La naiba daca află că am cautat prin lucrurile lui ca să deschid o usa secretă.