Psychopath Dad

*24*

"S-o crezi tu." Pufnesc. "Dispari"

"Nu am vrut să se ajungă aici."

Pe ușa, intră vreo doi bărbați gigantici, ce mă iau la o parte și mă țin cu putere de brațe.

Perspectiva lui Bonnie

"Daddy..." Încep să plâng când mama mă ia de mână și mă trage după ea.

Mergem până afară, deschizând portiera unei mașini și mă împinge în ea.

"Stai cuminte acolo." Merge înapoi în casa lui Harry.

Degeaba, oricum nu îi va merge micul plan. Harry mereu mă găsește...oriunde, mereu. Niciodată nu am putut să mă ascund de el.

După câteva minute vine și mama, urcând la volan. Sper că nu a consumat ceva înainte.

"Mi-a fost dor de tine, draga mea." Zâmbește.

Avea un zâmbet atât de rece. Nu o puteam privi în ochi ca înainte. Era de necunoscut.

"Ce vrei de la mine, idioato?"

Da, știu că e mama...știu asta foarte bine. Dar nu i-a păsat deloc de mine, am tot dreptul s-o fac așa.

"Poftim?" Ridică tonul și își mută privirea spre mine, dându-mi o palmă puternică peste față.

Capul îmi cade în pământ de la palma ei grea.

"Încă sunt mama ta, și vei accepta asta." Accelerează.

Într-un final ajungem în fața casei. Nu credeam că o să mai ajung să văd casa asta.

Vreau să deschid portiera, dar mama mă oprește.

"Ce vrei?" O întreb iritată.
"Crede-mă, nu vrei să intri acolo fără mine, așteaptă-mă.

Scoate din micul ei portofel o seringă. Mi-am dat seama repede de ce este. Îmi mut privirea în altă parte, în timp ce o aud cum scoate un mic geamăt de durere.

"Haide." Zâmbește, de data asta mai moale.

Lacrimile mi-au venit în ochi, când știam că bagă tot felul de substanțe aiurite în ea. Dar am ignorat, și am ieșit din mașină odată cu ea.

Ne îndreptăm spre ușă. Era plină de zgârieturi, iar dinăuntru se putea auzi fad o melodie.

"Nu te speria, stai cu mine, mami nu îți vrea răul."

Din nu știu ce motiv, decid să o ascult. Mă pun în spatele ei in timp ce ea descuie și deschide ușa, intrând cu mine în casă.

"Ooh, pe cine avem noi aici?" Se aude o voce venind din living.

"Haide, scumpo." Mă ia de mână și mă trage după ea de unde vin toate vocile.

Îmi fac ochii mari, când văd prin fumul greoi ce se afla în încăpere, 7 bărbați, câțiva pe canapea, câțiva pe jos, sau în picioare, și încă trei femei pe ici-colo.

"M-mama...?" Mă dau mai în spate.
"Stai aici." Mă strânge de încheietura mâinii. "Nu pățești nimic. Băieți, ea e fiica mea."

"Seamănă mult cu tine." Zâmbește una din fete, după care trage din țigară.

Un bărbat de pe canapea se ridică, venind spre mine.

"Ești sigură că e fata ta?" Mă apucă de talie.

"Da, și nu o atinge." Îi zice serios.

Stau speriată, uitându-mă la bărbatul din fața mea ce se holba la corpul meu și mă lipea din ce în ce mai tare de el.

"Nu seamănă cu tine, uită-te puțin cât de bine arată." Rânjește, și mă împinge pe canapea, eu căzând peste picioarele altor 4 bărbați.

Mă uit speriată la mama, aceasta doar oftează, ca și cum s-ar da bătută, și își aprinde o mică țigară, care știu sigur că nu avea tutun în ea.