Psychopath Dad

*18*

Perspectiva lui Bonnie

Nu vedeam pe unde fugeam din cauza lacrimilor. M-am îndepărtat puțin de hotel, continuând să fug.

"Babygirl!" Aud pași în spatele meu.

Nu mai voiam să-l văd. Deloc.

"Treci aici, la naiba, nu am de gând să te pierd." Mă apucă de talie, întorcându-mă cu fața la el.

"Lasă-mă." Mă zbat, dând cu pumnii în pieptul lui, continuând să plâng și mai tare.

"Tu nu înțelegi că nu scapi de mine? Ești doar a mea, vreau să te știu bine."

Mă lipește tare de el, strângându-mi șoldurile în mâini.

"Mi-ai făcut rău." Spun cu vocea stinsă.

Mi-am oprit lacrimile, după care m-am uitat în ochii lui. Sclipeau puțin, ceea ce m-a pus pe gânduri.

"Tu plângi...?" Mă încrunt.
"De ce mi-ai spus că mă iubești? Știm amândoi că nu este așa. Mă urăști."

Sincer, da, îl urăsc. Dar pe cât de mult îl urăsc, atât de mult îl iubesc. M-am mințit singură în tot acest timp și am încercat să îmi opresc sentimentele, dar ele au tot crescut. Nu am vrut asta, este un om mult prea rău, dar nu îmi pot explica de ce s-a întâmplat să fie așa.

"Ai dreptate, te-am mințit."

Nu puteam să îi spun adevărul.

"Știam eu..." Îmi dă drumul de la șolduri, îndreptându-se spre hotel. "Mișcă mai repede aici." Strigă.

"Acum!" Fug spre el.

----------

Mă trezesc, din cauza zgomotelor, cu o durere mare de cap. Îmi îndrept privirea spre geam, și văd soarele cum răsare. Presupun că este foarte devreme...

"Daddy?" Spun cu vocea răgușită în timp ce mă pun în șezut.

Nu primesc un răspuns înapoi.

"Ești supărat pe mine?" Mă ridic din pat, dându-mă puțin într-o parte pentru a-l căuta cu privirea.

"Shh.." Simt o mână ce îmi pune mâna la gură.

Era Harry...încă se putea simți parfumul din hainele lui.
Mă trage până în baie, unde încuie ușa.

"Ce se întâmplă?" Îi dau mâna de pe gura mea.

"Nu face gălăgie...o să vină aici..." Șoptește.
"Cine?"

Atunci, se aude ușa camerei cum este deschisă, și câțiva pași.

"La naiba...Bon, o să deschid ușa. Când se vor întoarce cu spatele, fugi după mine fără oprire." Îmi ia mâna în a lui, eu stând în spate.
"Mi-e frică..." Îi strâng mâna cu putere.

"Hei..." Se întoarce cu fața la mine. "Va fi bine, nu o să las pe nimeni să îți facă ceva rău."
"Ok..." Spun cu vocea tremurată, oftând.

Harry deschide ușor ușa, uitându-se prin mica crăpătură.

"Hai Bon." Deschide ușa larg, fugind, în timp ce mă trăgea după el.

Aud vocile celor din spate strigând după noi.

Ajungem la mașină, intrând repede în ea.

"Hai la naiba..." Spune Harry încercând grăbit să pornească mașina. Într-un sfârșit reușește, și accelerează, conducând cât de repede poate pe unde apuca.

"Ești ok?" Se uită puțin la mine.

Aprob, trăgându-mi sufletul în timp ce gâfâiam.

"Ne urmăresc." Mă uit în spate, văzând prin geam câteva mașini venind după noi.