Captivă în lanțurile dragostei

Capitolul 11

Dimineața mă găsește tot pe marginea patului. Nu am putut să dorm deloc, pur și simplu nu pot să-mi revin. Decid să-i dau un mesaj Elenei prin care să o anunț că nu pot ajunge astăzi la muncă. Nu fac asta de obicei; indiferent ce mi se întâmplă, dimineața țin capul sus, ma aranjez, respir adânc și ies din casă ca și cum aici ar fi micul meu colț de Rai. Ar putea fi... dacă n-ar fi Iadul.

Astăzi nu e așa. Astăzi ma simt atât de obosită, atât fizic cât și psihic, încât nu reușesc să ajung nici până la bucătărie, darămite până la serviciu. Îmi fac curaj și mă ridic, totuși. Întorc capul pentru a-l vedea pe Vlad dormind buștean... el nici măcar nu își dă seama cât m-a rănit.

Pregătesc filtrul de cafea apoi mă îndrept spre baie. Mă rog în sinea mea ca buretele de duș să dea la o parte amintirea atingerilor neplăcute și nedorite de azi-noapte, dar nu o face. Douăzeci de minute mai târziu ies din baie și-l găsesc pe Vlad in living, stând picior peste picior pe canapea cu o cană de cafea în mână, butonându-și telefonul.

-'Neața, mă salută el nonșalant, fără a mă privi. Nu te-ai dus la muncă azi?

-Mnu... mormăi eu. Nu mă simt bine.

Trec pe lângă el și merg să-mi pun ceafea, poate mă voi trezi și voi putea purta o discuție serioasă cu el. Mă întorc în living și iau un loc pe fotoliul de vis-a-vis de Vlad.

-Ce ai, de ce nu ești bine? Ridică o sprânceană și mă privește, dar fără a lăsa teefonul din mână.

Pufnesc.

-Pe bune că mă întrebi asta?

El ridică din umeni, neștiutor.

-Doamne, Vlad, tu nu realizezi că, practic, aseară m-ai violat?

Râde. Râde copios. Și-a lăsat cana pe măsuță pentru că efectiv se scutură de râs. Eu îl privesc consternată. Ce găsește atât de amuzant? Mă încrunt, iar el mă vede și se oprește din râs.

-Stai, tu vorbești serios?

-Ți se pare că glumesc? întreb și fac un gest cu mâna către fața mea serioasă.

Vlad ridică din umeri.

-Mira, ești nevasta mea, nu am cum sa te „violez", auzi la ea!

Clatină din cap și își îndreaptă din nou atenția către nenorocitul ăla de telefon, de parcă mi-ar spune că ăsta e finalul discuției.

-Ba ai cum, Vlad, ai cum. Dacă eu ți-am zis că nu vreau, însemna că trebuia să te oprești, nu să mă tratezi ca pe un animal.

I-am captat atenția. Mă privește și se încruntă.

-O, uau, așa te simți tu când faci dragoste cu mine?

-Da, chiar așa, zic dură. Mai ales când ești mort de beat și mai ales după toate chestiile pe care mi le-ai facut azi-noapte. Sau tu crezi că mi-a făcut vreo plăcere partida de aseară?

Vlad ridică din sprâncene, mirat. Văd în privirea lui că i-am atins o coardă sensibilă. Noutate pentru el, femeia lui nu i-a apreciat prestația, hai să plângem pentru ego-ul lui rănit...

-Așa deci... prea bine, dragă, stai liniștită, dracu te mai atinge. Se ridică nervos de pe canapea și se îndreaptă spre dormitor. Dar nici să nu te miri de ce mă duc la altele.

Dau să spun ceva, dar trântește ușa după el. Ah, ce nervi am pe el! Îmi vine să urlu, simt că o să explodez în curând. Cu greu rămân calmă când iese din dormitor, pregătindu-se de plecare. Nu am chef de un alt scandal.