Această poveste nu este doar a Mirei, eroina lucrării. Nici pe departe. Este povestea a sute, mii, milioane de femei care sunt captive fără voie într-o relație toxică. Femei care au de suferit zilnic din cauza unor alegeri greșite. Femei cărora le e...
Aud ușa trântindu-se și tresar din moțăiala mea. Mă furase somnul pe canapeaua din sufragerie în timp ce ascultam muzică. Abia apuc să mă frec la ochi, că o mână imensă de face căuș în părul meu, trăgând cu forță, făcându-mă să mă ridic în picioare și să-mi ridic privirea spre el. Scot un scâncet de durere, însă îmi încleștez maxilarul și îl privesc cu ură. Mirosea a alcool.
-Tu, cățea ce ești! De câte ori ți-am spus să nu mă mai suni când sunt la muncă?! Îmi scuipă el cuvintele în față, damful de băutură provocându-mi greață.
-Cine-i aia de ți-a răspuns la telefon? Îl întreb răstit. Era curva aia de Cristina, nu? Bănuiesc că v-ați simțit foarte bine împreună.
Vlad îmi dă drumul la păr, însă în secunda următoare dosul palmei lui aspre face contact cu obrazul meu atât de tare încât lacrimile încep să-mi curgă necontrolate. Furia crește în mine. El e vinovat și tot el este cel nervos și violent. Mă ridic de pe canapea, unde mă prăbușisem în urma loviturii lui, și încep să-l lovesc cu pumnii mei micuți în piept. Nici nu simte măcar. Râde, nemernicul.
-Ești un nenorocit! Mi-ai distrus viața! Îi strig în timp ce continui să-l lovesc și să plâng. Nici măcar nu știi prin ce am trecut! Nu știi nimic! Ești un prost, tâmpit, curvar, alcoolic!!! Fiecare cuvânt e însoțit de o lovitură fără vlagă, iar eu încep să mă simt mai bine, chiar dacă știu că nu-l doare.
-Ascultă-mă, femeie nebună! Zice și mă oprește fără greutate, prinzându-mi ambele încheieturi ale mâinilor în palma lui.
-Da, era Cristina. Recunoaște fără remușcări, iar eu îmi fac scenarii în minte cu cei doi. Era la birou, discutam despre proiect și a răspuns la telefon pentru că a crezut că e al ei! Țipă el. După ce ai început să o acuzi că se culcă cu mine și că e o spărgătoare de case abia am reușit să o conving să nu renunțe la proiect.
Îl privesc perplexă, dar nu cred o iotă din ce spune. Pur și simplu îi cred în stare pe ambii de un adulter și nu consider că proiectele se discută la o oră așa târzie.
-Și se presupune că ar trebui să te cred? Mă încrunt la el.
-Ești chiar proastă. Spune scurt și mă împinge cu forță pe canapea, însă eu cad pe lângă ea, lovindu-mă destul de tare la spate.
-Crezi ce vrei! Îmi strigă din baie, apoi aud apa de la duș curgând.
Rămân așezată lângă canapea, îmi strâng genunchii la piept și încep să plâng ușor. Plâng pentru că m-a înșelat și sigur nu e prima oară. Plâng pentru că m-a lovit și sigur nu va fi ultima oară. Plâng pentru el, plâng pentru tata, plâng pentru mine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Razele soarelui mă găsesc tot acolo, cu lacrimile uscate pe obraji și privirea goală. Mă ridic cu greu și oasele-mi trosnesc. Decid că o baie fierbnte m-ar ajuta să mă pregătesc pentru o nouă zi. În timp ce cada se umple cu apă eu îmi prepar o cafea și aprind bețișoarele parfumate cu aromă de vanilie, care-mi plac atât de mult.
