Cand pericolul te pandeste

CAPITOLUL 28

Intru pe ușa casei urmată de Margred. Ma simt ca in al nouălea cer , chiar dacă atunci când Ethen ma atinge imi reamintesc de acea scena oribilă, acum sunt bucuroasă . In afara atingerilor agresive nu s-a întâmplat nimic.

Trec prin living in liniste caci Matt încă doarme si merg tiptil pe hol cand dau nas in nas cu Ethen. Fără a ezitat il trag de gulerul tricoului si imi lipesc buzele de ale lui sarutand-l pătimaș, ma împing lent în corpul lui pana il lipesc de perete, il mușc de buza inferioară facandu-l sa geama. Își pune o mana pe ceafa mea dorind să adanceasca mai mult sărutul si pe cealaltă o plasează pe spatele meu.

-Unde ..ai..fost? Ma întreabă gafaind în timp ce menține sărutul sacadat .

-Ne ..important! Spun si ma îndepărtez. Ma duc sa o fac ceva dulce ca tine! Imi scapa gura si raman perplex neștiind cum de am spus asta. Ethen ma priveste ciudat apoi zâmbește în colțul gurii ridicând o sprînceană. Chicotesc si plec în bucătărie.

-Vrei ceva anume scumpo? Dorești să îți fac ceva? Ma întreabă Margred imediat cum intru în bucătărie.

-Nu, imi fac singura. Auzi Marg, care e mâncarea favorită a lui Ethen?

- Sunt sigură că în mod extraordinar ii place negresa albă Kudika, după o rețetă franțuzească.

-Și...Ma poti ajuta sa o fac? Spun eu muscandu-mi buza.

-Sigur.

Între timp , după ce am facut aluatul si l-am pus la cuptor, Matt s-a trezit. I-am preparat micul dejun asa cum stiu ca ii place sperând să îl scot din starea pe care o are.

-Ti-am pregatit chiar eu senvisurile, asa cum iti plac ție, cu dublu cașcaval, dublu bacon , putin muștar si o frunză de varza proaspătă tote intre cele doua felii de pâine crocante si o cafea bine potrivita, nici prea tare dar nici prea dulce. Zic eu în timp ce il mângâi pe spate.

-Apreciez efortul dar nu imi e foame. Trebuie să plec! Spune rece în timp ce se ridică si pleaca. Oftez si iau unul din senvisuri de pe farfurie muscand din el.

Mmm...senvisul asta chiar e bun, treaba lui dacă le-a refuzat, cand se întoarce nu le mai gaseste! Încep să vorbesc singură în gandul meu.

- La ce te gândesti? Ma întreabă Ethen cand trece prin spatele canapelei si se opreste în dreptul meu, sprijinindu-se de ea.

- La cât de bune sunt senvisurile astea! Răspund lăsând capul pe spate ca sa il vad pe Ethen. Vrei? Îl întreb în timp ce întind mana cu senvisul spre gura lui si fara a răspunde musca din el.

-E delicios! Spune in timp ce sare peste spătarul canapelei si se așează lângă mine.

- Mai vrei? Întreb după ce mai iau o gură, iar el da afirmativ din cap.

-Kiiiiiiiiiiim! O aud strigând din bucătărie pe Margred.

- Ia, tine! Ii zic lui Ethen inmandu-i senvisul. Să nu-l mănânci pe tot! Adaug în timp ce alerg spre bucătărie si în urma mea ii aud pufnitul amuzat.

Cand ma întorc cu farfuria plina cu felii de prăjitură, ma strâmb la Ethen când constat ca a mâncat toate senvisurile.

- Bine, astea vor fi doar ale mele! Spun si trag farfuria din față lui atunci când vrea să ia o felie.

- Dar sunt ale mele!

- Ba nu, eu le-am făcut.

- Și pentru cine, ma rog? Întreabă râzând.

- Pentru mine.

- Ba nu, pentru mine, sunt preferatele mele.

- Ai, nu mai spune! Il iau eu peste picior.