Cand pericolul te pandeste

CAPITOLUL 29

Simțeam cum încetul cu încetul ma pierd,ma pierd sub atingerea buzelor sale fierbinți. Dar nu, nu trebuie sa fac asta... Trebuie sa mai rezist câteva zile. Nu voi pierde pariul chiar acum.

-Oprește-te! Abia rasufu cuvintele.

-S-a întâmplat ceva? Întreabă nedumerit dezlipindu-si buzele fierbinți de pe pielea mea.

Ma ridic rapid și fug în baie.

-Sa știi ca nu ai scăpat dacă ai fugit în baie. Spune pe un ton răgușit. Care ma face sa îmi musc buza.

Încui ușa și rasuflu prelung.
Ma privesc în oglinda, par fericita. Oare asa sunt?

Nu, știu ca sunt confuza. Dar nu vreau sa dau înapoi, îl vreau, dar nu îl vreau. Asta e cea mai grea situație din toate cele tarite.

Pornesc apa. Ma sprijin cu mâinile de marginile chiuvetei. Privesc în gol, apa care curge acum dar apoi dispare și devine trecut.

Nu știu cât am stat asa, privind în gol, apa, dar firul îmi e tăiat de bătaia scurta în ușă și glasul sau.

-Kim, ești bine?

Zâmbesc strâmb, deși nu ma vede și răspund scurt cu un "da". Apoi îmi dau cu apa pe fata,opresc apa și ies din baie. Bratele sale ma cuprind pe la spate, iar buzele sale îmi săruta umărul drept.

-Îmi este somn. Spun hotărâtă și ma eliberez din îmbrățișarea sa.

Ma așez pe partea mea de pat cu spatele spre el și ma învelesc complet. Se așează lângă mine și ma cuprinde iar cu bratele sale, îmi săruta obrazul. Dar tot ceea ce fac eu este de al ignora.

-Noapte bună! Șoptește încete fără a slabi îmbrățișarea.

............................................

E dimineața. Ma trezesc singura, iar. Știu ca a ieșit la antrenament și știu ca iar va folosi scuza "ca dormeam prea frumos și de asta nu m-a trezit și pe mine". Asa ca ma dau jos din pat. Îmi iau un tricou de-al lui pe mine și merg la bucătărie.

Aproape ca explodez, atunci când o vad pe Larisa stand pe unul din scaune.

-Ce, mama dracu cauți aici? Urlu apropiidndu - ma de ea.

-Înaimte de a zice ceva sau a-mi face ceva, ascultă-mă.

-De ce as face-o?

-Sunt gravidă cu copilul lui Ethen! Spune ea hotărâtă, în timp ce eu aproape scap cana din mana și îl privesc pe Ethen care acum sa afla în dreptul ușii.

Totul e în ceata. Sau asa vad eu. Îmi ating fata care aproape arde.

De ce!?

O iau la fuga spre dormitorul lui Ethen.

Credeam ca totul s-a rezolvat. Credeam ca voi fi fericita. Am încercat sa ma mint cu asta. Dar acum, nu mai pot.

-Kim! Kim! Deschide! Ii aud vocea undeva departe. Ma întind în pat și parca ma desprind de realitate.

.......................................

Simt cum ma sufoc, nu pot respira și tușesc. Bratele sale ma întorc cu capul în jos pe marginea patului.

Ma inecam cu propria vomă...

-Serios? Heroină? De când? Ii răsună vocea și tresar. Tine în mana serinaga pe care tocmai o folosisem.

Nu știu ce sa ii zic.

-Nu.

-Ce, nu? Kim, ce faci? De ce faci asta? Tu îți dai seama ce înseamnă asta?

-Taci! Strig, ridicandu-ma și prinzându - mi parul în pumni.

-Explica de ce?

-Nu e nimic de explicat. Spun și ma duc la baie din cauza stării incontrolabile de vomă.

Când ma întorc în camera îl găsesc stand pe marginea patului cu fața-n palme. Își ridica privirea. Nu mai e nervos. Pare calm.

-De ce faci asta, Kim? Spune cu glas stins.

-Nu e vina ta!

-Atunci ce e?

-Nimic!

-Cum poți sa zici nimic? De când faci asta?

-De o luna. Dar asta nu e o problema acum... Ce faci cu copilul tău și al Larisei?

-Nu cred ca e al meu... Nu am mai futut-o de când sunt cu tine. Chiar crezi ca sunt singurul care profita de obsesia ei pentru sex?

-Nu.Dar daca  e?

-Nu e. Stai. Tu încerci sa schimbi subiectul.

Dar nu apuca sa termine propoziția ca este întrerupt de sunetul scos de geamul care s-a spart din cauza glontului care tocmai mi-a străpuns corpul  în partea dreapta a  pieptului.