Cand pericolul te pandeste

CAPITOLUL 21

Persoana din fata mea se încrunta uitându-se la Miruna apoi la mine, încruntat ma uit și eu când la Miruna când la Ethen.

-Ma confunzi! Spune Ethen într-un final. Iar in ochi și pe fata ii se vede războiul de sentimente care a început la vederea Mirunei.

-Nu am cum sa fac asta, Elen! (Miruna)

-Vorbești prosti! Nici măcar nu ma cheamă Elen! Ridica tonul Ethen.

-Miruna, te poți duce puțin sus!?

"-Miruna!?" întreabă șoptit Ethen, confuz.

-Sigur! aproba fata urcând scările.

-Ce e cu tine  aici!? Ii întreb

-Știu ca ești supărata, înțeleg, dar acum trebuie sa vorbesc cu tine neapărat.

-De ce cu mine? Și nu cu vreo fufa de-a ta?

-Eu nu am fufe personale, sau cel puțin nu le consider ale mele. În fine, încetând cu prostiile, în momentul de fata în tine am încredere asa ca, te... Te rog, vino sa vorbim.

-Unde sa vin!?

-Hai sa ne plimbam, sau hai sa mergem la o cafenea, trebuie sa îți povestesc ceva.

-Bine, nu mai încetează sa mai faci pe disperatul.

-ok!

-Miruna! Eu plec! Strig înainte sa ies.

..............................................................................

Mergem, niciunul nu spune nimic, iar eu ma întreb de ce m-a  scos din casa și de ce am avut eu neinspirat idee de a ieși în tricou când afara sunt 7 grade?

-Îți e frig nu-i asa? Ma întreabă el ranjind

-O întrebare proasta, la fel ca tine! Ii raspund.

-Macar eu știu sa ma îmbrac când ies din casa. Zice el în timp ce își  dezbracă greaca de blugi. Se pune în spatele meu așează greaca pe umerii mei, și apoi ma săruta pe obraz luând-o la fuga prin parc.

-Ah, Ethen! Lasa ca vezi tu! Strig eu în timp ce alerg ușor și îmbrac greaca cum trebuie. Dar deja i-am pierdut urma. Merg în continuare sperând ca ii voi vede,dar nimic, în schimb o ghinda se gândește sa cada în capul meu.Apoi ii aud rânjetul, ma uit în sus și îl vad. Zâmbește copilărește.

-Sa știi ca îți stă bine cu greaca mea!

-Vai, pai dacă e ata, normal. Spun eu ironica.

-Urca și tu! Ca sa îți zic ce am de zis.

-Dar coboară tu!

-Am zis sa urci!

-Nu urc!

-Nu urci!?

-Nu!

-Bine atunci! Tine astea!spune începând sa arunce cu o mulțime de ghinde.

-Cretinule! Încetează!

-Doar dacă urci!

-Bine! Bine, urc! Spun începând sa urc pe crengile copacului. Mai am puțin de urcat și îmi primesc o noua ghinde în cap, ma uit urat la Ethen care ridica mâinile

-De data asta nu am fost eu! Spune și arata spre doua veverițe care mai arunca o ghinda spre mine. Nici ele nu te suporta!continua Ethen,dar își primește și el o ghinda în cap.

-Veverițele au țintă nu gluma! Zâmbesc eu.

Ma așez lângă el pe creanga masiva a copacului, devenind serioasa.