Cand pericolul te pandeste

CAPITOLUL 4

Mă trezesc cu o durere de cap imensă. Vreau sa mă îmi întind coloana dar ceva mă ține,o pereche de cătușe la mana dreapta, una la mana stânga si una la piciorul drept. Abea acum observ ca nu sunt la mine in camera. Pot jura ca asta e mana lui Fred Miller!

Cu o bubuitura ușa se deschide, o silueta masivă se vede în umbra. Se apropie de mine și începe sa râdă batjocoritor.

-Data trecută scumpul tau frate te-a ajutat si a plătit scump pentru asta. Acum e rândul tău! supune făcând încă un pas în lumina. Îl cunosc! E șatenul!Liniștea se așterne, dar se risipește rapid când scap un țipăt de durere. Privesc spre locul unde s-a declanșat durerea și îi vad pe șaten scoțând cuțitul cu care doar ce îmi înjunghie piciorul stâng, singurul membru cu care m-a-si fi aparat. O mica balta de sânge își face deja apariția în jurul piciorului meu.

-Ce vrei de la mine? Nici nu te cunosc! Ești o javra care mă tot răpește și care nu știe nici ea ce vrea de la mine! Încep sa urlu nervoasă. Un râs batjocoritor și puțin malefic, umple toată tăcerea din încăpere.

-of, of, of! Ești doar o biată fetiță care nu întâmplător a intrat in lume asta așa cum se pretinde! Știi prea bine ce vreau de la tine! spune șatenul oprindu-se din râs. Si nu e nevoie sa te prefaci ca nu știi cine sunt! adaugă imediat.

-Ai dreptate... încep calm. Știu cine ești... continui ridicând ușor tonul. Ești un jegos ipocrit, idiot care duhnește a băutură,și care și-a pierdut fustiță când a fost ultima oară la futut! îi scuip cuvintele, urlând, in față. Nervos îmi înfige cuțitul și în piciorul drept. 
      De pe hol se aud focuri de armă.Simt cum totul se învârte in jurul meu,simt o durere profundă în locul în care cuțitul inca stă fix. Privirea mi se împăienjenește ușor, ușor cu fiecare secundă. Printre ochii aproape închiși vad ușa cum se deschide Două focuri de arma și șatenul, cred, se prăbușește la pământ. Aud cătușile deschizând du-se și doua mâini puternice luându-mă pe sus,Atunci cad pradă dureri ne mai putând să țin ochii deschiși.

Din perspectiva lui Ethen

Deschid ușa cu putere, apăs de două ori pe trăgaci și bărbatul cade din picioare. Mă apropii de silueta legată si vad acel chip, chipul fetei cu ochii ciocolatii, dar ochii îi sunt închiși. Îl
controlez pe bărbatul întins; într-un buzunărel găsesc o cheie. Deschid rapid cătușele și o ridic pe brațe. Alergând spre mașină  îi privesc chipul neatins de machiaj, buzele trandafirii,e așa drăguță. E singura care a avut curajul sa se i-a de mine, singura care nu mi-a căzut la picioare atunci când doar am privit-o. Rănile adânci încă îi sângeră lăsând in urma noastră pete roșii, a pierdut mult sange. Ajung la mașină o așez cu grijă pe bancheta din spate. Deschid portiera mă urc si pornesc cu cea mai mare viteză spre spital.

Din perspectiva lui Kim

Deschid ochii încet, o lumină puternică, albă îmi inundă raza vizuală. Când deschid ochii complet aud un glas gros puțin răgușit spunând cu voce joasă.
-Te-ai trezit! Îmi întorc capul pentru a putea vede cine e.

-Tu! Ce cauți aici!? spun când ochii mei fac contact cu ochii negri ca un abis ne pătruns de lumină. Ethen se ridică de pe canapeaua ce se afla la nu foarte mare distanță de patul pe care eram întinsă. Vreau să mă ridic dar o durere apăsătoare îmi presează ambele picioare.

-Nu te forța! Te ajut eu! spune acesta apropii du-se de patul meu. Îmi pune mana pe spate ridicându-mă in șezut, milioane de fiori îmi străbat spatele la atingerea lui,e prima oară când simt asta. Mă așează, îi mulțumesc apoi acesta îmi zâmbește.

Este așa frumos, el, zâmbetul lui, tot la el e perfect! "Alooooo! Trezirea! Începi sa o i-ei pe cărări?" mă trezește conștiința din visare. Scutur din cap pentru a alunga ori ce gând și sparg liniștea :