Străina in negru(Finalizat)

Capitolul 1

Urăsc nedreptatea doar pentru că cei ce nu merită au iar ce ce merită nu asta este total nedrept.

Pe de altă parte nu mă afectează deloc ca alții au mașini scumpe iar eu merg cu autobuzul Dumnezeu ne dă după cum merităm dar totuși e o mare nedreptate.

Văd zi de zi oameni la colturi de strada care cer bani si nu au ce mânca mi-se rupe sufletul știind că ei nu au iar alții arunca bani pe haine le poartă o zi si le aruncă la gunoi,ei trăiesc cu ce au iar dacă le dai si un 1$ cu care ar putea cumpăra doar o pâine ar fi mulțumiți,pentru ei o singură bancnota de 1$ face cat 1000 dar pentru cei ce au nu înseamnă nimic.

Asta e nedreptatea si totuși eu mă mulțumesc cu ce am,lui Dumnezeu îi mulțumesc cu toată ființa mea ca  sunt sănătoasă și ca pot fi liniștită,părinții mei trag din greu pentru ca eu,sa fiu în rând cu ceilalți,uneori îmi crapă obrazul să le  cer macar 1$ dar cum cer cei bogați sute.Am tot ce îmi doresc casa,masa,haine si toate cele,părinții mei se descurca cum pot iau 3000$ pe luna la doi însemnând 6000$ eu nu sunt tocilara dar trag din greu sa iau o bursă ca să aduc si eu minim 500$.

Eu îi răsplătesc cu note iar ei pe mine cu haine si alte lucruri necesare unui adolescent.

Numele meu Alice Cooper si locuiesc în America de când mă știu și sunt singura la părinți.

În două săptămâni încep din nou liceul numai că de data aceasta am dat examen să intru la cel mai bun liceu din oraș adică ,,Anderson" uram acel liceu dar acolo bursa era de 1000$ si 1000$ de dolari erau mulți bani.

Am prieteni la ,, Anderson dar ei sunt bogați și liceul e chiar plin de bogați cu nasul pe sus,fetele au poșete de firma dar eu nu îmi permit oricum,si de ce as da 1000$ pe o poșetă când pot să iau din acei bani pot mânca o lună.

Anderson are o uniformă specifică care este împărțită în două una care e alcătuită din:sacou negru,cămașă albă,si o fusta de piele neagra cu niste pantofi negri, si una care e alcătuită dintr-o pereche de blugi negri,un sacou negru si o cămașă albă și o pereche de ghete cred că pentru frig.

La băieți costum negru,pantofi negri,si cămașă albă,dar...are si o cravată pe care scrie clar si răspicat liceul ,, Anderson"

Liceul are niște porții mari de fier,are o clădire principală apoi are două părți,una care conține toate sălile de curs si una care are dulăpioare,cantina,etc.

Afară la intrare are un drum de pavat cu Piatra,pe marginea lui stau frumos niste flori colorate si frumoase.

Are un teren de fotbal cât Sahara si de baschet tot la fel.
Are un loc în care poți înota si o bibliotecă imensă care probabil conține toate cărțile din univers,la Anderson.

Eu practic box de la vârsta de 8 ani,în ring mi-se spune ,, Străina în negru" pentru că de fiecare dată mă afișez în negru.

Pentru fiecare meci castigat iau 10.000$ cu care într-un an mi-am cumpărat o casa,casa în care acum locuiesc.
Părinți mei stiu si mai știe și singura mea prietena din clasa a-VIII-a Maia ea ma machiază pentru că e expertă in make-up.

O iubesc enorm de mult,pentru mine e ca o sora din altă mama,e mai înaltă de cât mine cu muuult,e șatenă la fel ca si mine,are ochii căprui,si buzele subțiri de culoare căpșună,e înnebunită după băieți,la propriu,dar eu o iubesc așa nebuna cum e ea.

La meciuri mă machiez foarte strident încât nimeni să nu mă cunoască pentru că mulți colegi participa la ele,eu fac meciuri în privat,am avut doar o înfrângere,dar acea înfrângere,m-a făcut să fiu ce sunt acum.Practic box pentru că atunci când eram mică am avut accident.

Aveam 8 ani si veneam de la școală,m-am oprit o secunda,apoi am început să fug pentru că auzeam pași în spate,ca si cum cineva ma urmărea, m-am împiedicat si am văzut că un om m-a apucat de picior,am început să tip,din fericire m-a auzit un băiat cam de 15-16 care probabil făcea box,i-a dat un pumn acelui om,m-a luat în brațe și m-a întrebat unde stau, printre lacrimi i-am spus unde stau si m-a dus cu bine acasă,mamei i-a spus ca face box si asta m-a ambiționat să fac și eu box,el acum este antrenorul meu,il cheamă Jackson Michael si țin foarte mult la el din ziua din care ma salvat.

-Alice fi precaută lovește sacul ca si cum e cel mai rău dușman al tău!

-Off, dar asta fac!

-Alice?, trebuie să fi cu ochii pe sac,el este adversarul tău cel mai rău adversar să spunem așa tu trebuie sa îi simți mișcările,sa asculți cum respira ca să ști dacă e obosit,atenția e totul.

-Alice la ce te gândești?

-La nedreptate,la cine sunt,la liceul în care îmi este frică să calc,la cum am ajuns azi aici,sunt multe.

-Off Alice lasă asta acum,concentrează-te te rog!

Sper ca va placut!
Este prima mea poveste scrisă pe Wattpad.