Capitolul 22

912 45 0
                                    

Eram pregătită să aflu adevărul oricât de crud ar fi fost.

Lucas nu a părut să fie niciodată cel care să pară că are o poveste chiar rea.

Viața lui părea perfectă nu părea ca suferă,il doare sau e trist el mereu arăta partea pozitivă lucrurilor.

Masina se oprise iar odată cu ea și eu care încetasem sa m-ai vorbesc si sa merg ușor către casă mea.

Lucas era în dreapta mea,uneori mă privea dar m-a luat de mână și asta ma făcut să fiu fericită și sa ies din starea de tristețe.

Nu înțelegeam ce e cu mine eram tristă,ceea ce nu se întâmpla mereu eu eram fata care zâmbea si vedea doar lucrurile bune.

Poate că toate acestea din cauza ca voi afla trecutul celui pe care îl iubesc si ma iubește.

Ajunsă in camera mea,Lucas se pune la geam si sta acolo făcând-umi semn să mă așez pe pat.

-Totul a început când Evelin a fost împinsă pe scări,eu eram acolo și am văzut asta,m-a durut mă durut tare încât am refuzat sa mai vorbesc cu Elina vreodată,i-am spus mamei asta însă ea nu a acceptat iar tata a fost cel care... mi-a spus să plec pentru că refuz să am un viitor mai bun pentru că spitalul pe care el îl deține să nu ajungă în faliment sub conducerea mea,m-a lăsat în stradă iar singura mea speranța a fost bunica,mereu mă iubit m-a tratat ca pe un răsfățat...

Lacrimile începeau să îi apără pe chip,iar mie nu imi provoca decât durere,i-am făcut semn să continue.

-Mi-a dat o casa,acea casa in care tu ai fost deja,de asta nu i-ai văzut pe părinți mei în ea,cu excepția mamei care a renunțat la tata si acum stă cu mine,insa bunica,spune si privește în tavan,ea a murit... mi-a lăsat toată averea ei,tot ce a avut ea,si de asta o iubesc

Mă apropii ușor de el si il îmbrățișez de la spate

-M-am îndepărtat de tata am încercat să nu vorbesc cu el,isa a fost în zadar,și-a cerut iertare dar pentru mine nu conta,din cauza Elinei,pentru ce pentru că nu am vrut sa am un viitor lângă ea?, Elina părea mereu acea ființa suavă,delicata,gingașă un înger însă nu e era nici pe departe acesta adevărul,sufletul ei e negru,i-am spus asta tatei dar a refuzat,tatăl Elinei e un om de afaceri însă nu atât de bun ca si tata,el e mai bun si asta face fiecare Anderson arata ca e mai bun ca toți,însa eu nu vreau să fac asta,cel puțin nu vreau însă că sa păstrez tradiția sunt obligat,unii cred că dacă suntem bogați avem totul însă nu e așa.

-Te înțeleg!spun șoptind ușor

-Înaintea lui Evelin am mai iubit doar o fata,o chema Lisa,m-a iubit dar am aflat că nu era deloc așa,voia doar banii mei,averea mea,era prietena cu Evelin așa am cunoscut-o pe ea,dar dintre toate iubito...

Se întoarce cu fața spre mine si ne uităm unul în ochii celuilalt

-Nu am mai iubit pe nimeni ca tine,însemni atât de mult pentru mine Cooper,esti unica iubito si nu o să te înlocuiesc vreodată cu altcineva,te iubesc prea mult nu as putea sta nici o secundă fără tine de aceea aș vrea sa te muti la mine!

-Sa mă mut la tine?.

-Da,am fi doar noi doi,sa mA trezesc dimineață și să te in brațe,sa te pot săruta odată ce îți deschizi ochii,da te simt ca ești lângă mine,sa gătim micul dejun împreună ar fi perfect!

Tot ce a spus m-a făcut să plâng și să sar in brațele sale și să îl sărut,suna atât de bine însă nu știam ce sa îi răspund.

-Daca mama va zice da,atunci si eu sunt de acord! spun în cele din urma




Străina in negru(Finalizat)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum