Străina in negru(Finalizat)

Capitolul 16

Eram obosită iar capul îmi exploda,aveam febră,iar cel mai rău răcisem.

Mama când plecase dimineață îmi făcuse un ceai,însa Alice,a dormit până după amiaza si l-a găsit rece.

Era miercuri iar noi clasele mari nu mergeam la liceu pentru că boboci si foști boboci adică clasele de a- IX-a si a-X-a aveau o petrecere de iarna a noastră fiind la o săptămână după a lor,aveam timp destul sa trec peste răceală.

Am avut un noroc minunat deoarece,acum,ca îmi e rău,ca mă doare capul,ca am febra si sunt si răcită nu merg la liceu.

Cat despre întâlnirea de aseară,sunt mândră,a ieșit bine,ma așteptam sincer să fiu cea care o strica însă nu a fost așa.

Mâine este ziua mea si peste o săptămână si ,,Balul lui Noiembrie"
nu stiu multe despre el insa voi afla de la Lucas.

Aud soneria de la usa,strig un ,,cine e" răgușită iar vocea pe care o aud mă face să tresar.

-Eu iubito!

Mă las moale in perna,ma învelesc mai mult si ii raspund

-Intra ușa e deschisă!

Aud ușa de la intrare și zgomotul produs de pasi lui Lucas

-Iubito te simți bine?

-Mie rău,am răcit!

-Vrei să mergem la spital?

-Nu e nevoie!

-Dar ești bolnavă prințesă!

-Du-te si ia-mi te rog niște pastile!

-Ma duc acum!

-Iubitule stai!

-Da!

-Te iubesc!spun ușor și mă întorc cu fața spre perete.

Vine lângă mine,ma trage ușor și mă sărută pe frunte

-Si eu te iubesc!

-Cand o sa vi eu o sa dorm! spun cu glas stins.

Îl aud plecând,iar apoi adorm.

Mă trezesc și simt pe cineva lângă mine,era Lucas care mă îmbrățișa si dormea lângă mine.

Am văzut pastilele pe masa,am încercat să nu îl trezesc însă am făcut-o.

-Mai stai!

-Lucas încă îmi este rău ce pastile ai adus?

-Mi-a dat farmacista nișe pastile si apropo să îți fac un ceai!

-Nu e nevoie!

-Ba e!

Se uita la mine si îmi dă un sărut scurt pe buze!

Pleacă la bucătărie și în zece minute de zgomote si întrebări precum:

Unde e ibricul?

-Ai zahăr?

-Îți pun zahăr?

-Cum aprind aragazul?

-Cam mult fierbe ceaiul ăsta nu crezi?

Intra in camera cu o cană cu ceai, se uita la mine cu ochii mari si aleargă ușor către mine cu cana de ceai!

-Arăți rău iubito,te duc la spital!

Șoptesc un nu dar degeaba ma i-a pe sus și mă duce către mașină sa mă pune pe bancheta din spate si pornește masina!

-Cred ca am sa vomit dacă mai mergi cu viteza asta!

-Am ajuns!

Mă duce repede cu liftul iar niște doctori mă pun pe targă si ma duc într-un salon.

Lucas mă ținea de mână și îmi dovedea că e lângă mine,ca mă iubește și nu va pleca,era de ajuns.

Mi-au pus o branula iar diseară ma vor externa deoarece nu sunt bolnavă așa tare.

Aud doctorul cum intră,se uira la mine apoi la Lucas si vorbește cu Lucas.

-Deci domnișoara Cooper are febră,cu acest ser se va face bine,insa vreau să stați pe hol deoarece are nevoie de odihnă,cand o vom externa veți fi primul anunțat!

-Am înțeles!

Vine către mine si ma privește schițând un zâmbet fals,probabil ca era trist dar de ce?

-Nu suport să te văd așa!

-Nici eu pe tine Iubitule,stiu ca ești lângă mine iar asta e un fel de antidot,de fiecare dată când te gândești la mine,gândește-te ca te iubesc!

Îl prind de mână și îl țin strâns.

-Te iubesc,esti cel mai minunat iubit!

-Si eu te iubesc mai mult decât o iubesc si pe mama!

-Acum du-te!

Îl privesc si pot observa tristețea si durerea din ochii lui!

În urma rămâne doar zgomotul uși și lacrimile mele din cauza dureri.

Am observat că am telefonul lângă mine,il iau si îi tastez un mesaj lui Lucas.

Te iubesc sa nu uiți asta,e o simplă răceală nu mor,o să mă fac bine pentru că știu că tu na iubești și ca ești lângă mine indiferent de situație,înseamnă mult pentru mine,si chai dacă ți-am spus asta de mii de ori nu mă pot sătura să îți spun cât de mult te iubesc!

E scurt știu 789 de cu cuvinte da nu pot mai mult nu va mai plictisesc cu ,, nu am timp " așa că vă pup da si iar nu m-am ținut de cuvânt sorry