Capitolul 5

1.8K 79 0
                                    

-Ryan vino cu Mary si cu prietena lui Alice aici!

-Venim acum! răspunde Ryan

O vedeam pe Maia fericită,urcând scările până sus,acum era mult mai mult decât fericita,se înțelege de minune cu cei doi,rad,glumesc,uneori se mai si înjură,dar nu e bay,sau apropiat si asta eu un lucru minunat pentru mine.

Eu si cu Lucas nu prea mai vorbim,ma enervează si nu prea îl sufăr,dar Ryan spune să ma comport frumos cu el pentru că acum îmi este prieten si bla bla bla,este insuportabil la sport mă tot baga in seama de si eu pe el nu,si etc.

După ce au plecat am intrat un casa,am salutat-o pe mama,si am anunțat-o ca iau echipamentul si plec.

Am ajuns la sala l-am salutat pe Jackson si am plecat sa ma schimb în vestiar,așteptam cu nerăbdare să văd cine va fi elevul nou.

-Alice trebuie să ajungă așa că sa te comporți civilizat!

-Jackson dar cum mă comport extraterestru?

-Nu, dar nu vreau să dai o impresie proastă cu comentariile tale!

-Bine,cu zici tu asa e!spun eu râzând

-Haide gata cred că a venit!

În sala intră nimeni altul decât Lucas ,cand l-am văzut pe Lucas m-am ascuns,era prea devreme să îmi știe secretul.

-Alice unde te-ai dus? strigă Jackson

-Alice Cooper? întrebă Lucas

--Da ea este cea mai buna eleva a mea,asa ca Alice treci aici!

Si viața mea e ruinată,trebuia să mă aștept la asta oare?de ce el elevul nou,de ce?

Când am ieșit l-am văzut pe Lucas cu gura pana la pământ,era confuz puteai citi asta după expresia feței sale.

-Alice tu faci box?

Nu l-am băgat în seamă.

-Alice te-am întrebat ceva!

-Da fac care e problema ta,nu mai poți mânca acum pentru că eu fac box?

-Asta voiam să spun când m-a întrerupt domnul profesor,ca fac box Alice,si trebuia sa îmi spui suntem prieteni.

-Uite Lucas,nu îmi pasă,suntem prieteni de trei zile,nu ai dreptul să ști nimic despre mine,azi nu te-am băgat în seamă nu vreau să stau cu tine înțelegi,tu ești un bogatan care se dă mare,nu îmi pasă ce sporturi faci tu la ce canti si ce faci tu,nu îmi pasă înțelegi?nu vreau să am deaface cu tine,care e problema ta,fac box nu îți spun pentru că nu voie,de asta se numește box privat nimeni nu trebuie să îți știe identitatea,Lucas vreau sa nu te mai ți dupa mine,poti să îmi i-ei insigna,asta e !

După asta am plecat către vestiar,dar nici doi pasi nu am putut face ca ma luat de mână și m-a tras la pieptul său într-un fel de îmbrățișare,am încercat să mă opun,dar avea dublu puterea mea.

-Alice de ce reacționezi așa,nu ți-am cerut să îmi spui nimic despre tine voiam doar să știu dacă practici box,nu mă dau mare ca sunt bogat Alice,bani vin si pleacă ști?

-Da pentru tine vin si pleacă,dar eu muncesc să îi am,tu dacă ești un răsfățat crescut în puf...

-Taci!spune el întrerupând-uma

Nervi m-au copleșit așa ca mi-am luat echipamentul si am plecat către casă,dar pe stradă am văzut un copil care nu mai avea mult si il calca Masina,l-am tras de mână spre trotuar apoi negru.

Cand m-am trezit eram la spital tot ce auzeam era o discuție între Lucas si Maia si Jackson care nu spunea nimic dar puteam să simt că e supărat.

-Lucas trebuia să o enervezi tu!

-Scuze,imi pare rău,chai îmi pare rău.

-Scuzele nu îi pot vindeca rănile!

-Si nici ceartă asta! spun eu șoptind.

-Alice,o doamne Alice esti bine! spune sărind ca ars de pa scaun Jackson

-Avem o veste proasta Alice,spune-i tu Jackson

-Nu mai poți face box Alice,ai picioarele rupte si nu știm când te vei vindeca,imi pare rău,nu stiu ce o să mă fac fără tine!

Lacrimile m-au copleșit,eram nervoasă si supărată în același timp dar și fericita ca salvasem
o viață.

-D...Dar.

-Shh!spune Lucas vine lângă mine si îmi șterge lacrimile,de azi înainte eu voi juca în locul tău,jur ca voi câștiga orice meci pentru tine Alice,toți bani pe care îi voi câștiga ții voi înmâna ție,tot si un dolar dacă voi câștiga tie ții voi da!

Lacrimile erau mai puternice,cuvintele lui erau așa frumoase.

-Nu trebuie să faci asta,ma voi face bine ai să vezi Lucas!

-Stiu prințesă dar trebuie să fac asta pentru tine!si apoi ma sărută pe frunte.

-Nu te rog Lucas!

-Eu sunt de vina eu voi repara asta!

-Nu esti de vină,pe stradă era un copil,voia să treacă trecerea,l-am împins din fata mașini și m-a lovit pe mine nu e vina ta nu regret nimic,macar i-am salvat viața.

-Esti minunată!spune Lucas si ma i-a ușor în brațe.

-Multumesc! Îi răspund eu

Vreau sa fac un anunț în care ție cititorul îți mulțumesc că citești cartea mea,poate uneori ești dezamăgit că nu scriu mao mult dar încerc.



Străina in negru(Finalizat)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum