O Tocilara Și O Viață Complicata

răpirea

Dimineață *

Mă trezesc dimineață cu o durere de cap . Mă ridic în picioare și mă simt foarte slăbită. Nu înțeleg de ce . Merg la bucătărie sprijinindu mă cu mana de perete . Începeam sa văd în ceata și durerea de cap persista .

Intru în bucătărie încă sprijinindu mă de perete . Deshid dulapul de deasupra qiuvetei și îmi iau o pastila . Umplu un pahar cu apa și iau pastila .

Mă așez la masa fiind singura. Sigur Bred plecase la lucru .

Am stat puțin pe telefon și de odată suna . Pe ecran apăruse un număr pe care nu îl am salvat în telefon .

C.T

- alo ? Întreb eu

- Bună draga! Am văzut ca te simți puțin cam rău. Ești bine ? Mă întreabă în batjocora de la celălalt capăt o voce de băiat.

- da . Mulțumesc ca iti faci griji . Spune repede unde vin sa îl iau ?

- deșteaptă puicuța nu gluma . Pai stai sa mă gândesc. Vreau sa faci ceva înainte.

- Cum ar fi ?

- oricum o sa te văd. Dacă nu faci ceea ce îți spun o încurca.

- știu ca poate o sa mi o încasez rău când scăpa și singur dar totuși, nu am niciun chef sa vin la un depozit sau la o casa abandonata sa iti fac misiunile sa iti omor câteva gorile și tu sa mă prinzi și sa murim amândoi.

- văd ca știi cam multe pentru o fata ca tine .

- știu mai multe decât tine .

- ce vrei sa spui ?

- știu tot ce tu nu știi având în vedere ca vrei ceva de la mine .

- bine poate ca ești puțin mai deșteaptă decât mă așteptam . Acum . Vrei sa spui ca nu îl vei salva ?

- nu știu.

- vreau un răspuns.

- nu am unul .

- dacă îl vei salva vino la depozitul vechi al lui de la intrarea în oraș și fără arme . Dacă nu ... cheile de la ușă sunt pe patul tău în camera .

- ok . Acum . De unde știi ca mă simt rău?

- eu am făcut sa te simți rău.

- de ce ?

- din plictiseala .

C.T.Î

Habar nu aveam ce sa fac . Adică, dacă mergeam puteam sa mor și eu, dacă nu, puteam pleca .

Mă decid sa îl sun dinou pe tipul ăla dar evident nu răspunde.

Mă îmbrac în ceva rapid și plec fără arme spre depozitul ăla.

Îmi iau un taxi și ajung în 10 minute .

Cobor și bat la ușă.

Evident nimeni nu răspunde.

Intru înăuntru încercând sa nu mor sau așa ceva .

- Ămm ... Hei. Nu vreau sa va fac rău nu vreau sa îmi faceți rău. Vreau doar sa vorbesc cu cel de la telefon.

Nimeni nu răspunde. Niște scări se văd în fata . Un pistol cade de undeva în fata mea . Știam ca nu trebuie sa mă uit în sus. Mai trecusem prin asta când făceam transporturi . Mă alegeam cu câteva lovituri sau în cel mai rău caz un glonț în mana sau picior . Cel mai dureros a fost în umăr.