Stăteam pe un fotoliu de catifea, gri, bucurându-mă de liniștea din biblioteca conacului - singura încăpere în care nu se auzea nici un pic de zgomot. Nu mai avusesem parte de singurătate de ceva timp și chiar mi-ar fi prins bine de la câte lucruri ciudate am avut parte. Sincer, mi-aș fi dorit ca după plecarea de la spital să mă fi dus direct acasă și să rămân acolo, dar cum viața nu-mi făcea niciodată pe plac, am ajuns a rămâne tot acasă la Damian... În ultimul timp, am început să ne vorbim mai des, descoperind că avem câteva lucruri în comun, de exemplu adorația pentru serialele Supernatural și Shadowhunter. Am început chiar a ne certa puțin pe subiectul acesta cum că cine este mai tare Dean sau Alec, iar la final am râs amândoi copilărește.
Gândindu-mă la acel moment, am schițat un mic zâmbet, în timp ce am privit paginile albe ale cărții pe care o citisem cu câteva minute în urmă, înainte de a-mi duce gândul la acea memorie. Punând semnul de carte la pagina unde rămăsesem cu cititul, am închis cartea, privind coperta și atingând cu vârfurile degetelor titlul – Îngerii Morții – ca mai apoi s-o așez pe măsuța din apropiere.
Am dat să-mi întind puțin oasele ca mai apoi să mă ridic pe de canapea și să merg spre camera mea. Probabil că acolo aveam să-mi petrec restul zilelor... Când eram pe punctul de a atinge clanța ușii, altcineva mi-o luase înainte.
— Oh, deci aici erai, spuse Damian, pășind în încăpere.
— Mă cautai? l-am întrebat, fiind puțin surprins de acest lucru.
— Mda, și-a frecat ceafa, evitându-mi privirea insistentă. Trebuie să te prezint fratelui meu.
Ce?! Tocmai a spus că vrea să mă prezinte fratelui său care este cunoscut drept ca cel mai de temut vampir? Ah! La naiba! Mi s-a albit fața când l-am auzit și de-abia puteam să-mi înghit saliva din gură.
Damian s-a tras mai lângă mine, mângâidu-mă pe spate de câteva ori pentru a mă putea calma.
— Ești în regulă? m-a întrebat îngrijorător și chiar dacă știam că intențiile sale erau bune, nu am putut să nu-mi revărs nervii pe el.
— Arăt ca și cum aș fi?! Tu tocmai vrei să îți întâlnesc fratele care, scuză-mă că zic, dar e cel mai rău și înfiorător vampir din câte s-a văzut. Cum pot fi bine știind asta?!
A zâmbit și m-a luat în brațe continuând să îmi frece spatele cu palma sa mare.
— E în regulă, Alex. Nu-l voi lăsa să se atingă de tine, îți promit. Nu am să permit să ne distrugă relația.
M-am îndepărtat ușor de acesta, admirându-i ochii de culoarea safirului. Brunetul s-a apropiat puțin de fruntea mea, atingând-mi cu buzele pielea ce începea să se înroșească.
Dându-se puțin mai în spate, mi-a întins mâna, zâmbind, iar cu o ușoară reținere mi-am pus palmă peste a sa. Mi-a strâns-o puțin pentru a se asigura că nu-i voi da drumul și m-a condus până într-o cameră mare, care presupun că era un fel de bucătărie. Acolo ne-am întâlnit cu un domn cu părul negru și lung, ochii având culoarea chihlimbarului, aducându-mi puțin aminte de persoana care-mi ucisese părinții. Doar dacă ochii săi ar fi fost de culoarea safirului, ar fi semănat mult prea bine ca acea persoană, totuși nu vreau să cred că cel cu care mă aflu aici e chiar acea persoană și că lângă mine se află fratele său mai mic, care de asemenea ar putea fi un monstru... Ne-am așezat la masa imensă, eu mai uitându-mă arareori la brunetul cu părul lung.
Bărbatul și-a fixat ochii pe mine, privindu-mă cu superioritate printre ochelarii micuți.
— Tu trebuie să fi Alexander Green, am dreptate?
— Da. Iar dumneavoastră fratele mai mare al lui Damian, am schițat un zâmbet pentru a nu-i arăta că mi-e frică de acesta.
— Sunt surprins că încă nu ți-a spus mai nimic despre mine. Numele meu este Shoter Finer. Cândva ne-am putea întâlni să mai discutăm câte ceva la un pahar de vin, ce zici, domnișoarule Green?
— Ar fi frumos, am zâmbit ironic, întorcându-mă la mâncare.
Cei doi frați au început a discuta câteva lucruri despre școală, când, dintr-odată Shoter a început a mă întreba câteva lucruri la care nu voiam să răspund. Sătul de el, m-am ridicat de la masă, băgând scuza că nu mă simțeam bine...
---------------------------------------------------------
Hei.
Știu că nu am mai postat de ceva timp, doar că cu începerea școlii nu prea am mai avut timp de wattpad. S-ar putea să postez rar de acum pentru că am foarte mult de scris și de învățat; prin micile vacanțe voi încerca să postez mai des. :)
Ah, vreau să vă mulțumesc pentru că îmi votați și comentați cartea.❤️ Sper să vă placă în continuare povestea și, mai ales, micuțele scene dintre cei doi. Vă ador din tot sufletul, dragii mei cititori!❤️
Și în caz că unii nu cunosc serialele, v-aș ruga să vă uitați, dacă doriți. Nu veți regreta, chiar sunt fantastice.
CITEȘTI
Răpit de un vampir ~Yaoi~ Volumul I
Romance. Acum mii de ani, monştrii însetaţi de sânge şi-au făcut meleagurile pe întregurile teritorii ale oamenilor. Era o eră în care războiul hotăra cine va fi noul conducător şi aşa s-a purtat mai bine de zeci de ani un război între aceste două spe...
