Capitolul 16

608 74 3
                                    

       Mă trezesc datorită micilor raze care pătrund prin geamul din camera mea. Mă ridic şi mă duc să-mi fac rutina, apoi mă îmbrac cu uniforma pe care mi-a dat-o Damian.

       Dacă ţin bine minte acesta a venit aseară în camera mea şi a stat cu mine, dar acum unde este?

       O bataie uşoară în uşă îmi întrerupe gândurile, apoi văd că intră pe ea, Damian.

       — Neaţa raza mea de soare. Ai dormit bine? mă întreabă, luându-mă în braţe pe la spate.

       — Neaţa. Da, am dormit bine. Îi răspund zâmbind.

       — Asta este bine. Acum hai la şcoală.

       — Haide.

       Acesta mă ia de mână şi mergem spre maşină. După ce intrăm, în câteva minute ajungem la universitate. Clădirea este mare, de culoare crem, având peste o sută de clase.

       Intrăm în incintă, iar Damian încă nu îmi dă drumul la mână. Mulţi vampiri se uită spre noi ceea ce mă face să mă simt incomod. Acesta mă trage după el în clădire şi mă duce spre un balcon înalt.

       — Ascultaţi! zice el, făcându-și ochii roşi, vampirii ascultându-l. Acest băiat este al meu şi nu aveţi voie să îl răniţi!

       Încheie subiectul şi pleacă din nou, eu fiind în urma sa.

       — Te voi conduce spre clasa ta.

       — Tu nu vei fi cu mine? îl întreb, fiind trist.

       — Nu. Dar dacă ai nevoie de mine doar zi-mi numele şi voi veni. Spune, zâmbind.

       — O-Ok...

       După ceva timp acesta se opreşte, şi îmi zice pe un ton drăguţ:

       — Aici este clasa ta. Să te faci comod, iubire.

       Mă sărută lung, după care pleacă, simţind că cineva ne priveşte. Întorc capul rapid, dar nu văd pe nimeni. Poate mi s-a părut... Zic în gând şi intru în sala de clasă.

       Toate privirile sunt asupra mea, ceea ce mă cam deranja. Cu paşi timizi mă duc și mă aşez într-o bancă. Nimeni nu spune nimic, doar contiună să mă analizeze, că şi cum ar ştii că sunt hrana lor. Şi poate că şi ştiu lucrul acesta.

       După câteva minute, aud soneria, iar pe uşă intră un profesor.

       — Cine este William Alexander?

       — Eu. Îi răspund şi mă ridic.

       — După această oră voi trimite pe cineva care să îţi arate şcoala.

       — Bine, domnule profesor.

       Mă aşez înapoi pe scaun şi ascult ceea ce ne spune profesorul.

       Ora aceasta trece repede, unii colegi părăsind clasa.

       — Domnişorule William, vă rog să mă urmaţi.

       Zic şi eu fac în tocmai. După un timp acesta se opreşte, spunându-mi.

        — Aceasta este persoana care îţi va arăta şcoala. Lexa Herderson.

       Când îi aud numele mă rog să nu fie ea, dar totul nu se întâmplă aşa cum vreau eu...

       — Bună, Alexander. Spune femeia cu părul blond şi ochii oceanici.

       — Bună, Lexa...

       Se pare că este chiar ea. Persoana de la petrecere. Mi-aş fi dorit atât de mult să nu o mai văd...

       — Bine, atunci eu vă las. Zice şi dispare de lângă noi.

       — Urmează-mă, Alexander. Spune zâmbind, iar eu o urmez...

Răpit de un vampir ~Yaoi~ Volumul IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum