Răpit de un vampir ~Yaoi~ Volumul I

Capitolul 23

       Îl aştept de câteva minute, dar nu vine. Ar fi trebuit să îmi spună de problema asta. Nu am de gând să mă bag, dar nici cu mâinile în sân nu am să stau. Trebuie să fac ceva pentru el. M-a salvat de atâtea ori, dar eu nu i-am oferit nimic în schimb...

       Dintr-o dată intră pe uşă Damian, privindu-mă cu tristeţe.

       — Alexander, nu trebuie să faci nimic pentru mine. Sunt fericit că eşti lângă mine, iar dacă ai păţi ceva nu mi-aş ierta-o niciodată. Te iubesc şi nu trebuie să faci ceva pentru mine doar pentru că eu te-am ajutat. Vreau doar să mă asculţi şi să îmi promiţi că nu vei face nimic, bine?

       Dau din cap, evitându-i privirea, muşcându-mi puternic buza. Chiar vreau să îl ajut, dar dacă el nu vrea, trebuie să îl ascult.

       — Mulţumesc.

       Îmi zâmbeşte şi se aşează lângă mine.

       — Damian, dar nici eu nu vreau ca tu să păţeşti ceva. M-aş simţi oribil, ştiind că nu am făcut nimic...

       — Ai făcut destule pentru mine. Şi nu voi păţi nimic. Chiar atât de slab mă crezi?

       — Uh... Nu. S-Scuze...

       Printre buzele acestuia iasă un mic chicot.

       — Nu ai de ce să îţi ceri scuze. Nu îţi fie teamă, voi avea grijă.

       Îşi lipeşte fruntea de a mea, închizând ochii şi zâmbind larg. Eu roşesc puţin şi îl privesc lung. Îmi ridic uşor mâna şi o pun pe parul său negru, mângâindu-l. Acesta îşi deschide ochii şi se îndepărtează un pic uitându-se în ochii mei. Mereu mi-a plăcut culoarea ochilor lui – albastru. O culoare rece, dar frumoasă.

       — Te iubesc foarte mult, Damian.

       — Şi eu te iubesc la fel de mult, zice şi mă sărută pe frunte. Inima mea va bate doar pentru tine.

       Roşesc când îl aud, simţind cum inima îmi bate puternic în piept. Acesta se apropie de mine şi mă sărută lung, iar eu îi răspund mai stângaci, el zâmbindu-mi. Îşi strecoară mâna pe sub tricoul meu şi mă muşcă de gât, eu gemând.

       — Ce zici să te transform în vampir? Atunci ai fi ca mine şi nu ai mai avea cum să îmbătrâneşti. Ai avea puteri şi ai fi la conducere alături de mine. Tuturor le va fi frică de tine. Şi atunci vom fi împreună pentru totdeuna.

       — C-Ce tot spui, Damian?

       — Glumeam. Nu voi face asta dacă tu nu vrei. Dacă e voi aştepta până vei mai creşte.

       Îmi ciufuleşte părul şi se ridică de pe mine, râzând. Mă uit la el cum pleacă, gândindu-mă la ceea ce spusese. Îmi iau o pernă în braţe şi o strâng tare. Poate că într-o zi îi voi accepta propunerea, dar nu acum. Vreau să fiu cu el. Să rămânem împreună pe veci.

---------------------------------------------------------

Hey mina! :))

Ce mai faceți?

Nu ştiu dacă îmi veţi răspunde la întrebarea asta, dar vă place cartea?

Sper să nu o dau în bară cu ea...

Ei, cam atât.

Enjoi! ^^