Răpit de un vampir ~Yaoi~ Volumul I

Capitolul 22

       Azi este weekend, iar eu îl caut pe Damian. Nu am mai vorbit de câteva zile. Unde o fi? Singurul meu gând e să fie bine. Cred că până la urmă chiar am ajuns să iubesc un vampir. Chiar creaturile pe care eu le uram cel mai mult. Cele care mi-au ucis părinţii chiar în faţa ochilor mei. Înainte gândeam că toţi vampirii sunt oribili, dar de fapt nu sunt deloc aşa. Nu toţi.

       Până la urmă, cred că, Damian îşi petrece acum timpul în biroul său. A început să fie mai distant cu mine. Abia de mai vorbim. Poate că şi-a găsit pe altcineva. Refuz să cred asta. El nu mi-ar face acest lucru. A spus că mă iubeşte.

       Mă grăbesc pe coridor ca să ajung mai repede în biroul lui, iar când ajung în faţa uşii apăs pe clanţă, păşesc în cameră. Banuiala mea a fost adevărată. Chiar e aici. Zâmbesc şi mă apropii de el.

       — Damian.

       — Ce este, Alexander?

       Nici măcar nu se uită la mine. Cred că am venit degeaba la el. Ar fi mai bine să plec de aici. Nu cred că îi mai pasă de mine. Îmi plec capul în jos şi când vreau să plec vocea sa se face auzită.

       — Chiar crezi asta?

       — Ce?

       — Chiar crezi că nu îmi pasă de tine?

       — Mda. Nu ai mai vorbit cu mine de câteva zile, şi m-am simţit cam singur. Aproape credeam că nu mă mai placi.

       — Oh, Alexander.

       Se ridică de pe scaun şi vine la mine.

       — Nu crede greşit. Zilele acestea am avut mult de lucru.

       — La ce?

      Curiozitatea mi se citea uşor pe chip.

      — Scuze... Dar nu îţi pot spune.

      Mă încrunt la el, iar brunetul îşi lasă capul în jos.

       — Dar parcă eram iubiţi. Din câte ştiu iubiţii îşi povestesc tot.

       — Dar e ceva periculos. Nu vreau să te bag în asta.

       — Nu îmi pasă. Eu tot vreau să ştiu.

       — În lumea asta există oameni care ne vânează. Mereu am purtat lupte cu aceşti vânători, doar că anul acesta sunt mai mulţi şi mult mai puternici.

       — Deci asta era... De ce nu mi-ai spus?

        — Nu voiam să te bagi şi tu în asta.

       — Dacă nu vrei să mă bag, atunci nu mă voi băga.

       — Mulţumesc.

       Acesta mă sărută lung pe buze. Îmi era dor de atingerea lor. Îmi era dor de el. După ce rupe sărutul ne uităm amândoi unul în ochii celuilalt.

       — Te iubesc, Alex.

       — Şi eu te iubesc, Daman.

       — Ne vedem deseară. Spune şi mă sărută scurt pe frunte.

       — Bine.

       Îi zâmbesc şi plec de aici, ducându-mă în camera mea.

---------------------------------------------------------

În sfârşit am terminat cu tezele. Yupi! Acum pot posta mai mult pe aici. Nu ştiu dacă vă încânta și pe voi vestea asta, dar pe mine unu/a da. ^^