Răpit de un vampir ~Yaoi~ Volumul I

Capitolul 28

~ Din perspectiva lui Alexander ~

       Îl privesc din urmă şi o lacrimă îmi alunecă pe faţă, fiind urmată şi de altele. El nu se întoarce în spate ca să mă privească, ci doar deschide uşa şi pleacă, crezând că nu voi fi afectat de cuvintele sale, dar se înşeală. Undeva în sufletul meu, ştiu că are dreptate şi că face asta pentru mine, doar că de ce nu poate înţelege că eu nu voiam decât să ne petrecem timpul mai mult împreună. Rar îmi mai vorbeşte. Sunt atât de rănit. Nu îmi doresc decât să îi împărtăşesc dragostea mea, dar el mă îndepărtează.

       Sunt conştient că face toate astea pentru mine, pentru noi, dar câteodată mi-aş dorii să îşi ia măcar puţin din timpul său şi să-l şi petreacă cu mine. El e totul pentru mine. Vreau să îl iau în braţe, vreau ca mereu dimineaţa să mă trezesc cu sărutul lui şi să îmi ofere atingeri, numai cum el poate să mi le ofere.

       Dragul meu vreau să îţi fiu de ajutor. Sunt atât de gelos pe oamenii care chiar în momentul ăsta sunt atât de aproape de tine, iar tu acum eşti atât de departe de mine.

       Te iubesc, Damian! Tu m-ai răpit, tu te-ai îndrăgostit de mine, iar tot ceea ce făceam eu era să te ţin departe, deşi o parte din sufletul meu te voia, iar eu încercam să nu arăt acea parte. Abia acum am început să accept totul, în special pe tine.

        Mă rezem de perete şi suspinele mele umplu toată încăperea.

       — Întoarce-te, Damian.

       Nu îmi pasă dacă vânătorii ne atacă. Nu îmi pasă dacă mor. Ştiu că şi după moarte noi tot vom fi împreună. Iubirea noastră e mai puternică decât orice. Îmi scapă un mic zâmbet la gândul ăsta. Îmi pun mâna pe noptieră pentru a mă putea ajuta să mă ridic de pe jos şi observ o carte. Imediat citesc titlul Lacrimi şi semne (ştiu că nu e un titlu bun de o carte, lipsă de imaginaţie...) şi îmi aduc aminte de cartea pe care a citit-o în a doua zi în care eu am ajuns aici. O iau de pe noptieră şi încep să o răsfoiesc. Este o poveste de iubire între doi băieţi...

       Băiatul mai mare pe nume Josh, îl părăseşte pe ascuns pe David, iar cel mai mic nu acceptă asta şi începe să îl caute, în fiecare zi suferind mai mult când îşi aduce aminte de cuvintele prietenilor care îi spun să renunţe la el, pentru că nu l-a plăcut niciodată. Până la urmă David îl găseşte pe Josh, iar când vorbeşte cu el îşi dă seama că el a fost singurul care l-a plăcut, iar pentru Josh el nu a fost decât o jucărie. David nu a mai vrut să audă ce are el de spus şi a început să îşi facă singur rău, iar nu după mult timp s-a sinucis. În acea zi Josh a venit la el, iar când l-a văzut aşa a rămas traumatizat. A fugit lângă cel mic şi a început să plângă pe pieptul lui, cerându-și scuze pentru cele făcute şi ia spus că el de fapt îl iubea...

       Pierdut printre rânduri, încep să zâmbesc. E o carte frumosă, dar prea tristă. De ce ar citii asta?

       Când stau să găsesc un răspuns la întrebarea asta, văd că pe uşă intră...

---------------------------------------------------------

Vreau să vă spun că vă mulţumesc enorm pentru ochişori şi voturi. Nu mă aşteptam să ajung la trei mii de ochişori... Vă mulţumesc... ❤❤

Acest capitol îl dedic tuturor ❤❤