Yoonkook: Lasă-mă să te iubesc!

Capitolul 2.

Yoongi povestește:
Alarma telefonului m-a trezit din somn. Am înjurat mental înainte de a mă ridica din pat. Am căscat. Dormisem  îmbrăcat cu hainele de ieri, dar dormisem după două zile în care m-am chinuit să compun acel instrumental. Admirația pe care i-am putut-o citi lui Jungkook ziua precedentă m-a făcut să zâmbesc. A meritat. Am deschis ușa la cameră, sunetul lin dezmierdându-mi auzul.
  Inocentă, sensibilă, sinceră ca toate melodiile pe care le cântă. Acest copil e ca o gură de aer proaspăt pentru noi toți. El e cel care mă face să mă simt de aceeași vârstă cu el, prin zâmbetul său ca de copil, tânăr, fraged. De aș putea spune același lucru despre mine. Oboseala îmi mănâncă oasele, făcându-mă să par un bătrân irascibil, însă știu că el ar putea scoate de la mine chiar și un zâmbet fugar în acest moment.
  Ușa s-a deschis și un adolescent cu părul în toate direcțiile și îmbrăcat în pijamale a pășit pe coridorul îngust. Privirea ni s-a întâlnit. Ochii căprui ciocolati m-au analizat puțin.
- Bună dimineața, hyung, mi-a oferit un zâmbet urmat de un căscat leneș.
- Bună dimineața, Kookie, cum ai dormit?
- Bine, deși aș vrea să mai dorm, a chicotit trecându-și mâna prin părul încâlcit.
- Și eu, am recunoscut.
Am coborât în bucătărie unde am luat două castroane de porțelan, laptele din frigider și cerealele lui preferate.
  - Multumesc, Suga-hyung.
A început să mănânce în tăcere până a coborât și restul trupei care erau gălăgioși ca în fiecare dimineață. De aceea prefer să rămân în studio când mai mult timp departe de toate astea. Jimin și Taehyung se certau pe o pereche de blugi, iar RM și Jin vorbeau despre programul încărcat pe care îl aveam azi.
- Sunt blugii mei preferați, a strigat Jimin, trăgând de un crac al acestora.
- Dar sunt ai mei, a răbufnit V, trăgând de celălat. 
- Ce ziceți dacă i-ați tăia pe jumătate așa nu va fi nevoie să vă mai certați,  am spus enervat.
Mi-au aruncat o privire urâtă în timp ce s-au așezat la masă nemaiscoțând niciun sunet.
  - Dar tu hyung nu mai ai de gând să te schimbi și să faci un duș, a comentat Namjoon făcându-mă să mă strâmb.
  Kookie și-a apropiat năsucul de mine, mirosindu-mă.
- Suga-hyung miroase bine, a spus continuând să mănânce.
- Așa o fi, însă peste două ore avem o ședință foto, mă aștept să fiți gata.
  Fără compus astăzi. Asta e tot ce am dedus din cuvintele sale. Am oftat. Au urmat câteva secunde de tăcere, până când Jimin a întrerupt-o.
- Kookie-ah, prinde, a strigat acesta și a aruncat o felie de pâine care l-a nimerit pe acesta în plin. Eu am spus să o prinzi, s-a apărat Jimin râzând.
Brunetul l-a privit urât și a luat câteva cereale în lingură pe care le-a aruncat în acesta și l-a nimerit în față. Expresia lui e așa confuză încât am izbucnit în râs atrăgându-i și eu furia aprigă. 
  - Până și tu, hyung?
A apucat alte două felii de pâine prăjită și le-a aruncat în noi, însă am reușit să ne ferim. Privirea mea și a lui Jungkook s-a întâlnit și ne-am zâmbit complice. L-am atacat pe Jimin cu tot ce am putut până când nu a mai contat pe cine loveai. Toată lumea se lupta cu toată lumea, iar câștigătorul... Nu exista așa ceva. Această joacă s-a încheiat cu mâncarea azvârlită pretutindeni și cu farfuriile noastre goale și râzând. 
Logic că asta a însemnat că va trebui să facem curățenie și cum eu, Jungkook și Jimin am început am fost pedepsiți să strângem toată mizeria pe care a creat-o debandada noastră. Pentru prima oară în două săptămâni m-am distrat, iar Kookie arăta extrem de fericit în timp ce plimba o matură dintr-un capăt în altul al bucătărie. 
  După ce ne-am terminat treaba ne-am schimbat în outfiturile pentru ședința foto. Blugi negrii, cămașă de culoare roșie aprins cu pete negre și o vestă de piele. M-am privit în oglindă din cap până în picioare. Piele prea albă, ochi prea mici, o personalitate nu prea plăcută. Nimeni nu ar putea plăcea așa ceva. Am ieșit din cameră și m-am grăbit spre mașină unde mă așteptau Taehyung și Jungkook care se jucau pe telefoane.
  Am băgat cheia în contact urmând îndeaproape mașina sport al lui Jin unde se aflau ceilalți. L-am privit în oglindă. Arată mic pe bancheta din spate, deși are o construcție mult mai solidă față de mine. Ochii lui s-au întâlnit cu ai mei în oglindă pentru a nu știu câta oară pe ziua de azi și mi-a zâmbit. Cum pot să rezist la așa? E atât de adorabil, seamănă cu un iepuraș vesel tot timpul. Am surâs în timp ce parcam mașina cât mai aproape de intrarea în clădire.
Ne-a întâmpinat o domnișoară tânără îmbrăcată într-un costum bleumarin. Am coborât din mașină și le-am deschis portiera celor doi. S-a prezentat și ne-a îndemnat înăuntru. O încăpere mare, monotonă, plină de aparatură ultraperformantă și un perete verde. Tipicul ședințelor foto. M-am rezemat de un perete plictisit în timp ce fata continua să ne instruiască și să ne povestească cum pozele vor ajunge într-o revistă. Aveam să pozăm pe rând și apoi vor urma pozele de grup.
  - Min Yoongi, mi-am auzit numele strigat de o fată de la machiaj.
  M-am așezat pe scaun lăsând-o să-și facă treaba. Presimt că va fi o zi lungă.