Yoonkook: Lasă-mă să te iubesc!

Capitolul 15.

Jeon povestește:
Chipul seniorului meu mă privea de pe planșă. Nu sunt sigur dacă am reușit să-i surprind fiecare trăsătură a chipului, însă tot ceea ce mi-am dorit a fost să-i conturez căldura din acei ochi negri în combinație cu cel mai dulce zâmbet din lumea. El mă privea amuzat cu capul într-o parte, analizându-mi fiecare mișcare. I-am oferit un zâmbet.
A rămas liniștit pentru două ore, excepție făcând vorbele pe care mi le adresa. Faptul că m-am aflat în compania lui pentru atâta timp, privindu-mă m-a făcut să transpir și să-mi imaginez tot felul de lucruri.
  - E gata, am declarat, el relaxându-se și ridicându-se pentru a vedea pictura.
Doar știindu-l lângă mine îmi face inima să bată mult mai puternic.
- E grozav, Jungkook, a afirmat uimit. Ai putea oricând să renunți la cântat și să te apuci de pictură.
Și-a proptit capul de umărul meu, suvițele lui de păr atingându-mi chipul.
  - Nu cred că e chiar așa...
Mi-a aruncat o încruntătură caracteristică lui.
- Ești al naibii de talentat, Kookie-ah. Nu pot să cred că ai putea să te îndoiești de asta.
Ochii lui erau asemeni unui abis, negri, dar totuși așa de luminoși, tăcuți și totuși plini de sentimente. I-am cuprins chipul în palmele mele late și mi-am apropiat chipul de al său.
- Hyung, pot să te sărut, am întrebat, el umezindu-și buza inferioară.
Ard de nerăbdare să îl simt și să îl pot atinge, însă mai presus de toate vreau ca și el să simtă la fel pentru mine. L-am tras în brațele mele pe scaun în fața planșei, simțindu-i trupul lipit de al meu. A icnit a surpriză. Are un trup așa firav pentru vârsta lui. Mi-am îngropat chipul în scorbura gâtului său inhalându-i parfumul puternic.
- Hyung..., am murmurat lăsând un sărut apăsat pe gâtul său, urmând un altul și un altul.
Trupul său a devenit maleabil în mâinile mele, doar de la aceste mici atingeri. I-am trasat conturul bărbiei prin săruturi, oprindu-mă în dreptul buzelor sale.
  - Vreau un răspuns, hyung.
Puteam citi dorință în ochii săi, oricât ar fi specificat el că nu simte nimic pentru mine, era acolo lichidă și arzând mocnit.
  - Jungkook, nu ar trebui să facem asta.
Și-a întors capul, evitându-mi privirea. Am oftat nervos. I-am luat una dintre mâini într-a mea, împleticindu-mi degetele cu ale sale.
  - Nu înțeleg ce e greșit în ceea ce facem, am recunoscut. Tot ceea ce fac este să te iubesc, hyung.
În urma cuvintelor mele și-a întors capul, chipul lui fiindu-mi din nou vizibil.
  - Dar eu nu, a rostit, expresia dură de pe chipul său trebuind să mă rănească, dar nu a făcut-o deoarece îl cunosc foarte bine.
- O vei face curând.
De fapt, sper să o facă.
- Și nu trebuie să-mi dai acordul, hyung, i-am șoptit în ureche. Tot voi săruta aceste buze fie că-ți place fie că nu.
  Yoongi povestește:
Pericol. Asta e ceea ce văd înaintea ochilor. Copilul ăsta e un pericol, dar unul atât de dulce, încât aș putea să-l las să facă ce vrea din mine. Șoaptele lui mi-au provocat fiori pe șira spinării.
Îmi va plăcea, și prima oară mi-a plăcut, dar voi deveni dependent, dependent după acel drog care este buzele lui.
Ar trebui să mă ridic și să plec, însă ceva mă ține imobil. Dorința mea de a fi cu el e atât de puternică încât mă sperie, chiar dacă mă străduiesc să o țin în frâu cât pot de mult. I-am zâmbit superior privindu-l de sus.
  - Atunci de ce ai mai întrebat? Fă-o!
Mă joc cu focul atât de mult, mereu mi-a plăcut asta, însă el e un foc care ar putea să mă preschimbe în cenusă. Doar asta a trebuit să spus și și-a presat dureros buzele de ale mele. A început să se joace cu cea inferioară mușcând ușor, un icnet scăpându-mi printre buze, oferindu-i satisfacție. Cu una din mâini trăgea de marginea tricoului meu, vârându-și degetele luni înăuntru. 
  Piele atingând piele. Trupul meu îl vrea atât de mult, vrea să îi simtă fiecare atingere. Trasa cercuri imaginare pe abdomenul meu, eu lăsându-mă pradă plăcerii pure. Buzele mele s-au întredeschis doritoare. Respiram greu, însă nu eram singurul.
  - Ai o piele așa fină, hyung.
Mâna lui a urcat mai sus, înghițind un alt icnet când mi-a atins unul dintre sfârcuri. Sărutul care a urmat a fost o simplă nevoie, o nevoie primară pe care am satisfăcut-o.
Buzele lui fierbinți devorându-mi-le pe ale mele din nou și din nou, limba lui descoperind conținutul gurii mele, păreau ca un vis. El era un vis. Mi-am strâns degetele în părul său adâncind sărutul. Voiam mai mult. Voiam ca această noapte să nu se mai termine niciodată. Am gemut înfundat în gura lui când m-a tras dureros de un sfârc.
- Jungkook-ah, i-am murmurat numele, vocea mea sunând atât de excitantă chiar și în propriile mele urechi.
  - Hyung, mă faci să înnebunesc, a recunoscut acesta cu buzele lipite de ale mele și respirând anormal.
Am rămas astfel câteva minute, privindu-ne unul pe altul. Îi ador fiecare țesut al trupului său, fiecare contur al chipului său și fiecare licărire jucăușă din privire.
- Presimt că sunt foarte aproape, a afirmat el, făcându-mi cu ochiul.
- Regret să te dezamăgesc, dar nu.
Am coborât din brațele sale și am înaintat spre ușă.
- E singurul și cel mai frumos tablou pe care mi-l l-a făcut cineva vreodată, asta dacă nu cumva îți schimbi părerea în legătură cu pictura nud, am spus înainte de a ieși.
Râsul său umplându-mi inima de fericire.
- Mai vedem, hyung, mi-a răspuns.