Yoonkook: Lasă-mă să te iubesc!

Capitolul 6.

Yoongi povestește:
Am întredeschis ochii dând de un zid. Jungkook. Brațele lui se aflau în jurul meu, strângându-mă la pieptul său tare. Îi simțeam mirosul caracteristic pretutindeni. Buzele îi erau întredeschise, apetisante, ademenitoare. Aș putea să le ating... Să le gust, deși știu că nu e bine. M-am apropiat. Îi simțeam respirația caldă dezmierdându-mi chipul. Mi-am presărat buzele peste ale sale fiind moi la atingere. Acesta a scos un geamăt care mi-a făcut inima să-mi stea în loc.
- Hyung..., a murmurat acesta în somn, brațele sale alunecând pe talia mea, aproape atingându-mi fundul.
Copilul ăsta mă face să mă topesc în brațele sale, doar cu aceste mici atingeri. Cum poate ceva interzis să se simtă atât de bine? Alarma telefonului meu a vibrat în întreaga încăpere, acesta tresărind și trezindu-se buimac.
Privirea ni s-a întâlnit și mi-a oferit un zâmbet, un zâmbet pentru care aș fi în stare până să și ucid. E luni, deci înseamnă că are școală, apoi avem întâlnire cu coregraful pentru coregrafia de la Blood sweat and tears și în ultimul rând noi trebuie să pregătim cina în seara asta.
- Bună dimineața, Suga-hyung.
Aș vrea să mă trezesc în fiecare dimineață astfel, întâmpinat de ochii, zâmbetul, trupul atât de strâns într-al meu.
- Neața, Kook-ah.
- Îmi cer scuze că am adormit, hyung. Trebuia să mă trezești.
Și-a ridicat mâinile care au ajuns sub tricoul meu, piele pe piele, provocând fiori dulci. Am încercat să mă concentrez, deși acțiunea lui era evidentă.
- Ar trebui să ne trezim, am rostit, vocea mea sunând îngrozitor de răgușită.
- Dar eu vreau să stau aici, s-a văicărit el, mâinile lui alipindu-se pielii mele.    
Mă face să înnebunesc, doar cu o mică atingere. Mi-am pus palmele pe pieptul său încercând să-l dau la o parte, fără niciun rezultat. Copilul ăsta e prea puternic pentru vârsta lui.
  - Jungkookie-ah, l-am certat buzele lui formând un zâmbet. 
  - Bine, a capitulat el și mi-a dat un sărut apăsat pe frunte.
A coborât din pat și a ieșit pe ușă, nu înainte de a a-mi mai arunca o ultimă privire. Am părăsit și eu așternuturile, am făcut un duș rapid și m-am îmbrăcat într-o pereche de blugi negrii și un hanorac de aceeași culoare. Am ieșit pe coridor și am ciocănit la ușa lui, aceasta deschizându-se imediat. Un Jungkookie îmbrăcat într-o pereche de blugi albaștri și o cămașă care-i punea în evidență mușchii bine definiți. Mi-am lins buza inferioară și am alungat acest gând din minte.
  - Ești gata, Kook, am întrebat el aprobând din cap. Și-a luat rucsacul și am coborât împreună. 
  Liceul lui e aproape de studio. Am ieșit  afară în răcoarea unei dimineți de iarnă, geroasă, frigul pătruzându-mi în oase. Am simțit cum mâna lui a cuprins-o pe a mea, era caldă, mult mai mare ca a mea, dar se potriveau perfect. Am urcat în mașină, am băgat cheile în contact și am demarat, ochii lui analizându-mă. Nu și-a luat privirea de pe mine nicio clipă. Am parcat în fața liceului. Acesta în loc să coboare s-a aplecat de la locul său spre mine mâinile sale strângându-mi umerii.
  - O zi bună, Kookie-ah, am spus, el oferindu-mi un surâs. 
  - La fel, hyung.
Jeon povestește:
Am pătruns pe coridorul școlii cu capul plecat, distațându-mă de restul. Am pătruns în clasă, unde colegii meu se comportau ca animalele ieșite de la zoo, semn că nu intrase încă profesorul. Mi-am ocupat banca și mi-am afundat căștile în urechi, ignorând orice zgomot provocat în jur. Asta până am văzut-o pe Maria în fața băncii mele. Mi-am oprit playlistul și am ascultat ce avea de spus. 
Mi-a înmânat un fluturaș.
- Dau o petrecere sâmbăta viitoare și mi-ar plăcea, dacă vrei, să vi și tu... A roșit aceasta.
  - Mulțumesc, mă voi gândi și dacă nu am acel timp ocupat, i-am răspuns amabil și ea mi-a zâmbit.
Mă bucur că nu pun accent prea tare pe faptul că sunt un idol. Profesorul a intrat în clasă, zgomotele oprindu-se brusc. Ziua a trecut ca prin ceață gândul fiindu-mi îndreptat spre zâmbetul bărbatului cu părul roz asemenea florilor de cireș abia înflorite. Mă aflam în fața complexului când am auzit din spatele ușii o glumă proastă spusă de Jin.
- Cum spune o vacă nu? Nuuuuu.
Am intrat înăuntru văzându-l pe RM-hyung râzând în hohote. Amândoi se aflau pe canapeaua din sufragerie.
  - Am ajuns, am spus, captându-le privirea.
  - Ce bine, a rostit RM. Jimin, Taehyung, J-Hope și Suga-hyung sunt deja la repetiții, iar noi te-am așteptat pe tine.
  - Ți-e foame? Jin- hyung a pătruns în bucătărie, știindu-mi deja răspunsul. 
- Mă duc să mă schimb, i-am anunțat. 
M-am îmbrăcat într-o pereche de pantaloni kaki și un tricou negru mulat, peste care am luat o jachetă. Am coborât în grabă și Jin mi-a dat un sandvici pe care m-am chinuit să îl mănânc până la mașină. Nici zece minute nu au durat până am ajuns.
  Sala este mare. Pe un perete se află un șir lung de oglinzi și pe peretele opus o plasmă și tot felul de aparaturi performante. Ochii mi s-au fixat pe acel păr roz. Era așezat pe jos în șezut cu brațele pe lângă corp și cu ochii închiși.  Mi-am schimbat adidașii și m-am apropiat de el.
  - Hyung...
Mi-am pus palmele reci pe obrajii lui fierbinți, acesta deschizând ochii și aruncându-mi o încruntătură urâtă.  Urăște să îi fie deranjat somnul. Acea încruntătură i-a dispărut treptat, dar mâinile mele au rămas acolo, simțindu-i pielea.
  - Lasă-mă să dorm, Kookie- ah, a spus ochii lui închizându-se din nou. Am surâs. Pare așa de firav și mic în acest moment.
- Bine, hyung.
Coregraful tocmai intrase. A început să ne învețe pașii, lăsându-i pe cei patru să se odihnească.