Yoonkook: Lasă-mă să te iubesc!

Epilog

Yoongi povestește:
Degetele mâinilor mele apăsau lent pe clapele pianului, scoțând sunete. Dar ochii îmi erau fixați pe bijuteria care-mi împodobea inelarul de la mâna dreaptă. Acel inel micuț din argint cu gravură. Un zâmbet tâmp mi-a apărut pe chip doar amintindu-mi acel moment cât și persoana care mi l-a dăruit.
Ușa de la studio s-a deschis cu zgomot, făcându-mă să tresar și două mâini reci mi-au acoperit ochii, luându-mi vederea.
- Cine e, a întrebat.
Doar auzindu-i vocea mi-a făcut inima să bată mult mai repede. Vocea lui e muzica mea, cea mai fină muzică pe care am auzit-o vreodată.
- Jungkookie-ah, nu am timp de jocuri, m-am plâns, deși mă bucur că e aici.
Au trecut câteva săptămâni de atunci, de când am recunoscut că îl iubesc, săptămâni în care m-a copleșit cu toată iubirea lui. Și cam tot atâtea săptămâni de când tabloul său îmi impodobește studioul. Mi-a sărutat tandru obrazul și s-a așezat lângă mine.
- Te pot ajuta, hyung?
Și-a așezat mâna rece peste a mea caldă, această mică atingere conferindu-mi o stare de bine.
- Am probleme cu piesa mea solo, nu știu despre ce ar trebui să fie, am recunoscut înfrânt.
Albumul e aproape gata. Tocmai terminasem filmările de la "Blood sweat and tears" care au fost lungi și extrem de epuizante. Vreau să abandonez acest pian și să mă refugiez în brațele șatenului, în săruturile lui lacome și sălbatice și în tot ceea ce înseamnă el, esența vieții sale.
- Poate prima dragoste, a sugerat el.
- Adică muzica, am constatat.
- Credeam că eu sunt prima ta dragoste, hyung, a spus, făcând buziță, asta conferindu-i imaginea unui iepuraș, mai mult decât de obicei.
Am chicotit. Am învățat să mă bucur de puținele clipe pe care le avem împreună, mai ales că programul nostru e foarte încărcat. Doar noaptea reușim să ne răgăsim în brațele celuilalt, deși de cele mai multe ori adorm din cauza extenuării.
Degetele mele au început din nou să apese pe clape, el alăturându-mi-se ținând pasul cu mine. Era un ritm neregulat și anormal, dar perfect pentru că era cu el.
Astfel am avut primul nostru sărut. Intuindu-mi gândurile și-a întors privirea spre mine, spațiul dintre noi devenind înăbușitor.
- Hyung...
Dejam știam ce avea să mă întrebe. Am surâs și mi-am apăsat buzele de ale sale, eliminând spațiul care exista între noi. A ezitat o clipă, luându-l prin surprindere, dar mi-a răspuns cu aceeași ardoare. Buzele noastre s-au contopit asemeni sufletelor noastre, alinându-ne dorul unul de altul. Mâinile sale m-au tras la el în poală, săruntându-mi gâtul, provocându-mi fiori ademenitori pe șira spinării.
Mai aveam atâtea de compus, dar mintea îmi este plină numai de el, tot timpul. Mâna i-a coborât pe piciorul meu, atingând acel loc și făcându-mă să gem.
- Vreau să ne căsătorim, hyung, vreodată, a șoptit el în urechea mea, privirea fiindu-mi fixată pe inițialele noastre împreunate gravate pe inel.
Palma lui masând acel loc, obligându-mă să scot niște sunete nu foarte cuviincioase.
- Kookie, suntem împreună de doar câteva săptămâni, am reușit să îndrug, atingerile sale făcându-mi imposibilă încercarea de a gândi.
- Nu acum, deși și acum mi-ar plăcea.
Mi-a prins lobul urechii între dinți, tachinând.
- Jungkookie-ah, m-am împotrivit.
- Te iubesc, hyung.
Cât ador aceste cuvinte care ies cu atâta lejeritate de pe buzele sale. Degetele i-au ajuns sub materialul blugilor mei și mi-a prins membrul în palmă, atingerea înnebunindu-mă cu totul. Dar nu eram singurul în aceea șituație. Tot ce a trebuit să fac a fost să mă mișc puțin, totul pentru a auzi cel mai frumos sunet din lume, mai frumos decât oricât orice sunet scos de acest pian, mai frumos decât orice altă piesă pe care o voi compune vreodată.
M-a ridicat, așezându-mă pe pian, trupurile noastre pliându-se perfect unul peste altul. Nu am crezut niciodată că voi ajunge obsedat după a face sex, că ar putea cineva să mă sustragă de la a compune piese în fiecare minut.
Lucrurile au degenerat într-un ritm alert, sfârșind prin a ne dezbrăca unul pe altul, dornici de a ne topi, apoi solidifica în brațele celuilalt. Ne-am lăsat pradă poftei carnale, umplând camera cu muzica noastră, sfârșind prăbușiți pe jos cu trupurile complet asudate.
- Tu ești prima persoană pe care m-am încumetat să o iubesc, am recunoscut ochii lui privindu-mă atenți.
- Știu, hyung, a surâs. Asta s-a întâmplat pentru că am fost extrem de insistent.
- Și încă cum, l-am completat.
Uneori mă întreb dacă el, cumva, a știut de la bun început ce simt pentru el și doar a încercat să mă facă să recunosc asta.
- Și eu, Kookie, am șoptit suficient cât să mă audă.
Chipul i s-a preschimbat într-o expresie de confuzie.
- Și tu ce, hyung?
Nu o voi spune nici în ruptul capului. Poate mai târziu îmi voi găsi curajul necesar să o fac, dar până atunci asta e tot ceea ce spun. Așa că ar face bine să înțeleagă!
- Și eu ce ai spun mai devreme, am rostit, el chicotind.
- Știu, Yoongi, m-a sărutat pe creștetul capului. Nu trebuie să mi-o spui. O voi face eu pentru amândoi. Te iubesc, hyung!
Am găsit în persoana lui pe ceva ce nu voi credea că voi găsi vreodată. Dragoste. Parcă să ne căsătorim nu mai sună atât de rău. Am râs în urma acestei afirmații. Poate într-o zi.