Yoonkook: Lasă-mă să te iubesc!

Capitolul 5.

Jeon povestește:
Zarva din bucătărie m-a făcut să cobor din cameră, lăsând deoparte încercarea mea de a compune linia melodică. Erau Chim Chim și Taehyung care duceau o luptă colosală cu un polonic și un tel.
- Nu te voi lăsa să pui stăpânire pe teritoriile mele, a spus Taehyung arătând cu mâna spre oalele curate înșirate pe blatul de bucătărie.
- Refuzi să mi te supui, a întrebat Jimin cu autoritate. Atunci moartea îți va fi viitorul, i-a pus polonicul la gât, amenințându-l.
Am chicotit, întrerupând scena de teatru ce se desfășura înaintea ochilor mei.
- Kookie-ah, hai să te joci cu noi, m-a îndemnat Tae Tae.
Am luat o paletă și m-am adresat amândurora.
- Teritoriile voastre vor fi ale mele. Eu sunt regele acestui ținut și voi vă veți supune mie.
Cei doi s-au încruntat nemulțumiți.
- En garde, a spus Jimin luând o poziție hilară de scrimă.
M-am alăturat în jocul lui, luând aceași poziție și lovind ustensile destinate pentru gătit unele de altele. Atunci s-a auzit ușa de la intrare deschizându-se și pași răsunând pe coridor.
- Ce se întâmplă aici, a întrebat Suga-hyung punându-și mâna pe umărul meu.
Cei doi au rămas împietriți, cu capul în jos așteptând morala care nu a venit.
- Mi-e foame, s-a plâns acesta arătând extrem de obosit și mult mai în vârstă decât este. Și-a proptit și capul de umărul meu, ochii lui închizându-se pe jumătate. Kookie-ah, cară-mă și pe mine până sus, m-a rugat.
Niciodată nu m-a mai pus să fac ceva pentru el, asta mă face fericit. Plus că ar fi o scuză să îl pot atinge. M-am lăsat în jos, cei doi continuând să se holbeze la noi. Suga-hyung s-a agățat de mine și l-am luat în cârcă. Nu e deloc greu, e de fapt destul de slab. Ar trebui să mănânce mai bine și regulat. Și-a afundat capul în scobitura gâtului meu, respirația lui fierbinte m-a făcut să mă înfior.
Mâinile mele îi strângeau coapsele, iar picioarele lui erau încolăcite în jurul bazinului meu. Îi putem simți fiecare formă a trupului lipită de mine, iar imaginația mea începuse să zburde spre lucruri complet interzise. Cu fiecare pas pe care îl făceam eram conștient că asta se va sfârși.
Am intrat în camera lui prima oară de când reușisem să ne mutăm. Era dezordonată. Haine ici și colo, teancuri de partituri, avea o colecție impresionantă de cărți într-o mică bibliotecă, un televizor cu plasmă pe care nu cred că l-a deschis vreodată fiind plecat în cea mai mare majoritate a timpului.
- Suga-hyung, l-am strigat pentru a coborî jos de pe spatele meu.
Niciun răspuns. Adormise pe spatele meu. Aș vrea să-i privesc chipul acum. M-am străduit să-i desprind mâinile de pe mine, el protestând cu câteva gemete și să-l așez în pat. L-am acoperit în așternuturi și l-am sărutat tandru pe cap.
-Uneori lasă-ne și pe noi să avem grijă de tine, hyung, am spus știind că nu mă aude.
Am ieșit din camera lui, lăsându-l să doarmă și am comandat trei pizza știind că cei doi nu vor găti nimic care să fie digerat. Îl voi trezi când va ajunge.
Yoongi povestește:
Am zâmbit în urma cuvintelor sale atât de sincere. L-am făcut să se îngrijoreze, de fapt i-am făcut pe toți. Întotdeauna am crezut că dacă îmi iau această atitudine dură îi pot face să înțeleagă că nu mi se poate întâmpla nimic rău. Dar el și-a dat seama, și-a dat seama că mint. Arsura sărutului său încă era acolo. Am atins cu degetele acel loc, asigurându-mă că e adevărat. Buzele lui sunt atât de delicate. Mai că sunt ca o fată înnebunită după un băiat.
Mi-am acoperit capul cu coveltura și mi-am închis ochii. Am adormit din nou.
- Suga-hyung, glasul său m-a trezit.
Am clipit buimac obișnuindu-mă cu lumina din cameră.
M-am ridicat în șezut și el mi-a așezat o cutie cu pizza în poală. Ochii mei i-au întâlnit pe ai săi. S-a așezat lângă mine pe pat și a deschis-o. Începusem deja să salivez. Nu mai mâncasem de mai bine de 24 de ore. Am luat o felie și am început să mănânc, el făcând același lucru.
- Mulțumesc, Jungkookie, am rostit.
- Nu trebuie să-mi mulțumești, Yoongi.
Fără " hyung", am constatat. Mi-ar plăcea să fac asta mai des.
De ce trebuie să vorbească atât de drăguț?! Vreau să îl sărut, atât de mult. Dar nu o voi face. Nu am dreptul să o fac.
- Ți-ar plăcea să-ți dădăcești hyungul cel leneș toată ziua, l-am întrebat chicotind.
- Mi-ar plăcea să-mi petrec timpul cu tine, hyung, mi-a răspuns, răspuns care m-a făcut să înghit în sec.
Mâncarea tocmai îmi rămăsese în gât.
- Ție nu ți-ar plăcea?
- Nici vorbă.
Răspunsul meu nu l-a întristat deloc, ba chiar îmi zâmbea. Știe când mint? Și-a așezat mâinile în jurul meu, dorind să mă ia în brațe, dar mi-am pus mâinile pe abdomenul său, oprindu-l.
- Suga-hyung, e așa de rău, s-a plâns el și s-a pus cu trupul său cât un munte peste mine, inobilizându-mă.
- Kookie-ah, dă-te jos.
Nu m-a ascultat și și-a așezat capul pe pieptul meu.
- Hyung, ești așa de cald, a pronunțat înainte să-și închidă ochii. Atât de dulce. Cred că aș putea...
Adormise. Voiam să aflu continuarea, însă dormea prea frumos. L-am lăsat să doarmă pe pieptul meu, adormind și eu în curând. M-aș putea obișnui cu asta.