Exilat

Începuturile răzbunării

Prolog

Când am intrat, zăcea la pământ, întinsă ca şi cum ar fi fost izbită din înaltul cerului. Mi s-au inundat ochii de lacrimi şi nu ştiam cum să reacționez. Am înlemnit, nu mai fusesem aşa șocat de multă vreme. Mereu m-am îmbărbatat în speranța că dacă trec nepăsător, durerea n-avea să-şi facă apariția în viața mea de ce-oi fi eu. Eram trecător prin toate lucrurile negative, mereu aveam impresia că nu mă afecta nimic. Dar de data asta era diferit. Ştiam că eu eram cauza acestor daune morale şi fizice în viețile apropiaților mei. Ei pe mine mă vor. Şi știau că ea era singura persoană care-mi rămăsese şi rănile ei mă afectau enorm. Probabil vă întrebați cine sunt eu.. ei bine, faceți-va comozi, o să vă zdruncine. Eu sunt...

    Să-ncepem cu începutul. De când eram mic viața mea a fost foarte diferită față de a fratelui meu. Până la 18 ani nu am realizat ce era în neregula cu mine, nu realizam de ce fratele meu primeşte mereu ultima bucată de ciocolată după care eu tânjeam sau de ce părinții mei se comportau atât de frumos cu el. După vârsta de 18 ani, lucrurile se accentuaseră, toată lumea era distantă față de mine sau cel puțin asta simțeam eu când privirea celor care se uitau la mine era pătrunzătoare ca un cuțit în spate. Nu înțelegeam de ce, iar oamenii se tem de ceea ce nu pot înțelege. Ce-i drept mă temeam şi aveam impresia că niciodată nu o să pot dezvolta sentimente pentru cineva din cauza modului în care am fost crescut. Deşii eram frați gemeni şi arătam identic, eu şi fratele meu eram foarte diferiți. El era o persoană bună, care ar fi făcut orice să îşi țina aproape persoanele de care era interesat, în schimb, eu orice aş fi încercat să fac, era un eşec total. La un moment dat, am aflat ce aveam eu special, şi de unde venea ura asta din toate părțile.
Eram singurul vampir într-o familie unde vârcolacii dominau. Nu puteam să deduc de unde a apărut această duşmănie fața de mine, de unde a apărut această concurență între vampiri şi vârcolaci. Vă întrebați cum am aflat, nu? Am aflat la vârsta de 18 ani, în momentul în care mama, probabil singura persoană care-mi era alături indiferent de situație, şi care a înțeles că nu eu mi-am dorit să fiu aşa, mi-a povestit totul. "Tatăl tău era nerăbdător să afle dacă voi naşte o fetiță sau un băiețel, aşa că am fost la singura persoană care ne putea spune asta, fără să fim descoperiți, ştiind că va exista riscul să aflăm lucruri care nu vor fi în favoarea noastra, un vrăjitor, Meley, aşa i se spunea. Aşa a şi fost, când am auzit că nu voi naşte un băiețel, ci doi, mi s-a luminat privirea, aş fi putut să primesc orice veste, nu m-ar fi afectat la cât de fericită eram, dar nu asta: 》Unul dintre ei va fi bun, îi va ajuta pe cei din jurul lui şi va face tot posibilul să fie un exemplu. Dar... celălalt, va fi cauza morții voastre.《 Nu am putut să ascult continuarea, am izbucnit în plâns şi am ieşit afară. Tatăl tău urma să-mi spună că eşti singurul vampir datorită unui blestem aruncat peste familia noastră de vârcolaci. "

    Vorbele ei m-au cutremurat, mi s-a încleştat limba şi nu puteam să mai spun nimic. Atunci mi-am dat seama că de fapt în pachețelul zilnic de şcoală nu era suculeţul meu gustos de roşii, de care toți colegii se fereau. Era sânge.

    Odată cu timpul, am acumulat toată ura care mi s-a oferit, m-am închis în mine şi am devenit rece ca şi un cub de gheață, era evident că voi ajunge așa din momentul în care am început să simt o răceală de la presupusa mea familie(cu excepția mamei, desigur) care mă trata cu silă.

    Lucrurile astea s-au întâmplat acum 87 de ani, iar în prezent, 1887, stau într-un apartament cu logodnica mea, pe care am transformat-o acum 6 ani în vampir, după ce i-am povestit totul. Într-o zi, am ajuns acasă, după ce făcusem rost de hrană, nişte bătrânei care chiar nu mai aveau ce să facă cu viața lor. Uşa era blocată, auzeam sunete din interior, am scos din mine toată furia pe care am strâns-o în timp şi am dat cât de tare am putut în uşă, am spart-o. Când am intrat, zăcea la pământ, întinsă ca şi cum ar fi fost izbită din înaltul cerului. Mi s-au inundat ochii de lacrimi nu ştiam cum să reacționez. Am înlemnit, nu mai fusesem aşa șocat de multă vreme. Mereu m-am îmbărbatat in speranța că dacă trec nepăsător, durerea n-avea sa-şi facă apariția în viața mea de vampir. Eram trecător prin toate lucrurile negative, mereu aveam impresia ca nu mă afecta nimic. Dar de data asta era diferit. Ştiam că eu eram cauza acestor daune morale şi fizice în viețile apropiaților mei. Ei pe mine mă vor. Şi știau că ea era singura persoană care-mi rămăsese alături si rănile ei mă afectau enorm.

    Asta este povestea vieții mele. Ăsta sunt eu, şi vor plăti pentru tot. Familia mea se va ruga să fie moartă la cât o să îndure. Eu sunt... James, îmi pare bine.