Exilat

Ascensiunea

   
    Am ajuns acasă odată cu înserarea, totul a fost exact aşa cum mă aşteptam, sau chiar mai bine. L-am găsit pe tata stând pe canapea, cu braţele încrucişate la piept si bătând nervos podeaua cu piciorul. Arăta exact ca şi un curcan înfoiat. Scott, nu se vedea pe nicăieri, din ceea ce am constatat. M-am întrebat dacă mă aştepta pe mine, şi dacă da, de când?

– Te-ai hotărât să te întorci, observ, m-a întampinat el, încruntându-se.

– Aşa este, am răspuns, stăpânindu-mi un zâmbet.

– Unde ai fost? Ia loc.

– M-am plimbat, aveam nevoie de o recreere, sunt cam extenuat în ultima vreme.

– Văd, îmi spuse el arţăgos.

– Ce se întamplă cu tine? Nu eşti în regulă, ceva e schimbat.

– Am întâlnit-o pe văduva de la balul la care am participat zilele trecute.

    Tăcut-am pentru un moment, apoi, încercând să eschivez bucuria care-mi dădea târcoale în suflet pentru că eram cu un pas mai aproape de exterminarea lui, i-am răspuns nedumerit, prefăcându-mă că nu ştiam nimic despre ea.

– Şi... ce te-a indispus în halul ăsta?

- S-s-seamănă... leit... cu mama ta, murmura el. Pentru un moment am crezut că o vedeam pe ea în faţa ochiilor, însă, acum, de fiecare dată cand am să o văd pe această doamnă, am să-mi aduc aminte că mama ta este de fapt moartă, şi că nu mai pot face nimic să o aduc înapoi. Înţelegi? Asta m-a indispus în halul ăsta. Cred că am să înnebunesc.

    Am încercat să par afectat şi eu odată cu el, pentru că asta presupune o relaţie tată-fiu, cred.

– Mai ştii ce ne spuneai mie si fratelui meu când eram mici? Nimeni şi nimic nu are efect asupra ta atâta timp cât tu nu permiţi asta. Un pahar de burbon te va face să te detaşezi puţin de gândurile astea.

– Scott! Urlă el fără să mă lase sa termin propoziţia.

– Nu l-am văzut prin preajmă. Te servesc eu, dacă-mi permiţi, cu mâna dreaptă, de data asta, apoi am schiţat un zâmbet.

"Al meu eşti de data asta" îmi spuneam eu. Am ajuns în bucătărie după ce m-am târât la pas grăbit prin holurile care duceau spre bucătărie. De data asta, totul avea să iasă exact aşa cum imi doream. Ajuns în bucătărie, iau 2 pahare, apoi prepar băutura care avea să îl slăbească, mai mult decât era în momentul ăsta, pentru că, după atâta timp, l-am prins pe tatăl meu într-un moment de vulnerabilitate, dar nu era destul de vulnerabil încât să îl pot confrunta acum. M-am gândit să îi dau un avânt. Laekos era fix ceea ce îmi trebuia, odată cu slăbirea lui, puteam, în final, să-mi îngrijesc singur tatăl, permanent, ca să zic aşa. M-am întors înapoi în sufragerie, cu paharele pregătite, cel contaminat cu Laekos în mâna dreaptă, iar celălalt, în mana stângă.

– Poftim tată, îi intind paharul. Doresc să propun un toast tată-fiu, ceva ce te va face să fii mai relaxat. Să nu ne lăsăm niciodată la greu unul pe celălalt, să ne păzim spatele şi să fim alături orice s-ar întâmpla. Să fii cu mine, permanent, aşa cum, nu ai fost cu James, şi nu vei fi vreodată.

– Te-am lăsat vreodată? Ştii că nu va fi aşa, îmi declară el, ciocnind paharul.

Pot să îl văd cum absoarbe burbonul fără măcar a socoti ceea ce i-am pregătit, seacă paharul de băutură fără a sta la îndoială. În sfârşit, planul meu se incheagă şi mă simt mai excelent ca niciodată. Mă simt implinit, aproape imortal în faţa lui. Dacă ăsta este sentimentul de a-ţi otrăvi propriul tată, oricum ar fi el, am s-o fac mai des. Bucuria-mi surâde şi parcă peste lumea mea subiectivă se năpusteşte un văl de mătase albă văduvă, acoperind vederea de euforie. Soarele a răsărit pe strada mea, şi nu va pleca curând, sunt sigur. Privesc focul în şemineu, ardea ca un dans haotic şi belicos, ducându-si la capăt destinul de a se reduce la cenuşa, rămăsiţele sale se ridică uşor şi provizoriu către cerul divorţat de scânteile cele iubitoare de înalt. Era şi normal, de aceea cerul a ales stelele să fie comete, nu scânteile firave, mai că se stingea înainte de a-şi atinge scopul, asemenea tatălui meu. Tot ceea ce mai lipsea acum, s-a întâmplat, s-a produs înevitabilul.

– Mai pune-mi unul, comandă el. Cu siguranţă va fi preparat la fel, nici nu stăteam să mă gandesc, însă chiar atunci, soneria porţii începe a da de veste că cineva se află în spatele uşii. Mă duc să deschid, iar în fața uşii stătea demonul nostru, cu un platou de prăjituri, de crab. Preferatele tatălui meu. Era îmbrăcată într-un corset verzui,  şi o fustă scurtă, neagră, pentru a se vedea atât cât trebuie să se vadă. Se pare că cineva va primi lovitură după lovitură în seara asta.

– Pot intra? Zâmbind pe sub mustăţi.

– Da, sigur. Îmi schimb expresia feţei, în timp ce îi ţineam uşa, pentru a părea cât mai credibil în faţa tatălui meu. O invit în sufragerie.

– Am venit aici cu un dar, cred că încă nu am făcut cunoştinţă, eu sunt Lilith, încântată.

Pot observa disperarea pe care tatăl meu încearcă să o ascundă în spatele chipului pătat de un rânjet malefic.

– Joseph, încântat.

– Christian, îmi pare bine. Mulţumim, Lilith. Chiar nu trebuia să te deranjezi.

– Cu plăcere, chiar am vrut să mă fac remarcată, mai ales că fiica mea, Anastasia, l-a văzut pe fiul dumneavoastră şi nu îmi mai dă pace.

– I-auzi, Joseph, se pare că cineva ţi-a recunoscut potenţialul.

– Poate am să o cunosc cândva, spun eu, cu aroganță tipică fratelui meu.

    Puteam observa cum Lilith îi transmite disperare si obsesie cu fiecare privire pe care i-o oferea. Îmi plăcea ce vedeam. Ştia cum să acţioneze, ştia care era scopul şi se pare că ştia si regulile jocului în care s-a băgat, doar a fost instruită de mama mea, care niciodată nu ar fi fost nepregătită, indiferent de situaţie. I-a oferit destul, însă a luat la fel de repede tot ceea ce a dat.

– Acum trebuie să plec, îmi cer scuze de deranj, ne spuse Lilith, îndepărtându-se spre uşa la care aveam să o conduc.

    Imediat ce mă întorc de la uşa, tatăl meu exclamă: "Eu am să mor cu toată agitaţia asta. Cred că-mi este rău.", apoi pleacă în camera lui. Cu siguranţa nu-ţi era rău de la Laekos, tată, mă gândesc și scot un zâmbet la iveală.

– Sper să fii bine, tată.

Rămân în sufragerie şi îmi aprind o ţigară. Mă uit atent la fumul care se împrăştie în jurul meu. Ascensiunea mea este pe cale să se apropie. Imediat am să mă duc să mă odihnesc, a fost o zi lungă.

    Noapte bună tată, al tău Joseph, momentan.