Odată cu amurgul am ajuns acasă. Pot spune că sunt pe cale de a manevra sforile în zadarnica existenţă a Anastasiei. Îmi place calea pe care am ales-o, dar parcă, într-un fel, îmi pare rău de gândurile terifiante care figurează acum în capul meu. Trebuie să fie destul de frustrant să ai o mamă ca şi Lilith... malefică, nesuferită, însă, orice asasin îşi are asasinul. Presupun că este destul de uşor să omor Regina Iadului, a demonilor. Adică, ucid în fiecare zi demonii din capul meu. Cred că Lilith tocmai şi-a găsit asasinul când s-a decis să încerce într-un mod sau altul să mă manipuleze cu zâmbetul mincinos pe buze, ascunzând intenţii funebre. Intenţii, pe care doar ea le ştia. Sau, cine ştie. Ea şi Anastasia.
Ajung în sufragerie. O văd pe Tessa, foarte concentrată pe recoltarea informaţiilor de care aveam nevoie pentru a o învinge pe Lilith. Tăcerea era sinistră, parcă sufletele celor care au vieţuit aici înaintea mea, chiar şi cel al tatălui meu, curgeau pe pereţii bătrâni din propria-mi casă, încercând să se spânzure de speranţele aproape dizolvate în materie. Întrerup această tăcere, fără a mă codi.
– Dar cine este aici! Îi spun eu, dezmorţit, după ce am privit-o câteva minute în şir fără a mă face observat.
– James!, pufni ea. Să fie ultima oara cand îţi faci simţită prezenţa aşa. Era să...
– Promit, nu pot risca să te văd moartă de infarct, cine ar mai fi după vrăjitoarea mea preferată? Zic eu, începând să râd, aproape isteric.
– Nu încerca să te scuzi cu complimente, aşa ceva nu se face... m-ai speriat.
– Te cred, îţi simt pulsul.
Se apropie de mine, zâmbind.
– Ştii ce ai să mai simţi?
– Ce?
– Asta!, răbufni ea.
În următorul moment, după o mişcare de mână repetată a Tessei, pot remarca o bilă de foc venind spre mine. Privind pericolul, sentimentul străin de teamă se activează în vene făcându-mă să mă detest de unul singur. De ce doamne iartă-ma ar trebui să îmi fie frică? Doar îmi pot controla mișcările la fel de bine ca și ea, dacă nu, mai bine. Însă constat că mă înșel amarnic în clipa în care trupul meu nu mai răspunde ordinelor mele autoritare şi mă pietrifică în aşteptarea de a primi lovitura in plin, trebuie să fi fost o vrajă dublă. Plămânii parcă nu mai digeră oxigenul iar pieptu-mi o ia razna la țipetele inimii speriate. Ce se întâmplă cu mine? Parcă este a doua oară în viața mea când mă simt inutil. Văd ameninţarea şi nu mă pot apăra. Pulsul îmi creşte treptat. Aceste sentimente nu m-au caracterizat niciodată, de ce se prezintă tocmai acum in perimetrul existenței mele atât de reprobabil?
Arma aruncată de către Tessa este tot mai aproape de a-şi atinge scopul iar eu imi accept pe ultima sută de metrii, soarta. Poate că o merit, sau nu? Strângeam din pumni, dar şi din dinţi, tăcut, înmărmurit, însă, impactul diferă de cel interpretat în mintea mea dominată de groază. Un val de apă rece ca decembrie mă reabilitează la viata şi-mi resusciteaza funcțiile vitale aducându-mă din nou printre cei muritori. Ca o dublă lovitură, Tessa dispare, iar fără a observa, apare în spatele meu, abordându-mă silenţios şi creând un dublu şoc în mintea mea dominată de teroare. Nu îmi venea să cred că am fost păcălit de o bilă de foc care era de fapt, de apă.
– Ce se întamplă, James? Eşti speriat? Îti simt pulsul crescut. Îmi spune ea, luându-mă in derâdere.
– Şi eu care tocmai voiam sa-ţi spun ce am aflat astăzi... exclam eu, încercând să par detaşat, nu îmi plăcea să imi arăt frica.
– Eşti un bărbat puternic, James. Dar faţa te trădează. Eşti speriat, nu încerca să o ascunzi. E inutil. Ce ai aflat?
– Mi-au luat aproximativ 2 ore de plimbări romantice ca să aflu că Lilith, este, de fapt, Regina Iadului.
– În regulă, la asta nu mă aşteptam, îmi spune ea, aproape şocată, figura facială i s-a schimbat şi puteam simţi tensiunea cum creşte ascendent în conversaţia noastră. Tace timp de câteva secunde şi se uită în gol, parcă ceva o reţine.
– Îmi pare rău, am ceva de rezolvat, am să revin, promit, îmi aruncă cuvintele pe tavă, brusc.
– Tess...!
În următorul moment, toate luminile din casă s-au stins pentru câteva secunde şi am rămas în beznă, puteam observa doar lacrimile cerului, scurgându-se pe geamurile fumurii, protejate de gratii. La revenirea luminii, Tessa a dispărut. Răman singur şi mă gândesc la plecarea ei, la cauza plecării mai exact, ce să fi fost? Oare... i-am trezit nişte amintiri neplăcute? Să fi avut o viziune? Am aşteptat-o ore în şir, dar nu s-a mai întors. Chiar pot spune că a fost o zi îmbibată în venin şi surprize.
Speranţa mea înca există, ştiu că Tessa nu m-ar lăsa niciodată singur într-un moment de-ăsta. De cand ne ştim am fost prieteni buni şi mi-a fost alături de fiecare dată, indiferent de pericolul care mă pândea. Să fi spus, oare, ceva greşit? Să fie vina mea? Mă-ntreb dacă are vreo legătura cu Lilith. Dar, trebuie să aibe. Într-un final, sătul de aşteptare, îmi ţes drumul către camera mea şi mă avânt în pat, aşteptând sentimentul de moarte pe care îl am în fiecare seară să mă condamne cu un somn odihnitor, de data asta.
Tessa, te aştept, al tău James.
CITEȘTI
Exilat
Vampire"-Ce ai de gând să faci atunci când tot ceea ce mai ai este pe cale să fie pierdut? Vrei să îți spun ce am de gând să fac eu? Am de gând să îi zdruncin unul câte unul până vor regreta ceea ce au făcut. Am să le zdrobesc inima și am să mă hrănesc cu...
