Când am intrat, zăcea la pământ, întinsă ca şi cum ar fi fost izbită din înaltul cerului. Mi s-au inundat ochii de lacrimi, nu ştiam cum să reacționez. Am înlemnit, nu mai fusesem aşa șocat de multă vreme. Mereu m-am îmbărbatat in speranța că dacă trec nepăsător, durerea n-avea sa-şi facă apariția în viața mea de vampir. Eram trecător prin toate lucrurile negative, mereu aveam impresia că nu mă afecta nimic. Dar de data asta era diferit. Ştiam că eu eram cauza acestor daune morale şi fizice în viețile apropiaților mei. Ei pe mine mă vor. Şi știau că ea era singura persoană care-mi rămăsese alături si rănile ei mă afectau enorm.
Acesta este gândul de care s-a agățat mintea mea murdară, mă simt de parcă aș fi ales să umplu o cană fără fund care într-un final va avea să-mi aducă moartea.
Oricât aș încerca să mă debarasez de el, ceva nu mă lasă. Parcă instinctul mă ghidează să mă în ceea ce nu îmi doresc să fiu în a mea viață vreodată. Am încercat zilnic să evit gândul acesta care mă înghițea puțin câte puțin și îmi întuneca sufletul deja cenușiu, pentru că ultimul Luminat cu care am dat ochii, își străpungea victimele cu zâmbetul pe buze împingând-i de pe puntea vieții fără să clipească. Parcă se simțea satisfacția care se așeza pe sufletul lui de fiecare dată când făcea o nouă victimă, zâmbetul haotic îți dădea de înțeles că va urma un gest incalificabil, fără să îl cunoști măcar.
Totuși, trebuie să mă răzbun. Toți merită acest lucru, în special tatăl meu care s-a asigurat că o să am o copilărie macabră, din cauza faptului că am fost o victimă colaterală a acțiunilor lui lipsite de mândrie. Nu înțeleg totuși, dacă mă vor pe mine, de ce continuă sa răneasca persoanele la care țin. Adică, ce întrebare...tatăl meu a știut mereu când să folosească metodele lui de intimidare. Dacă asta își dorește, asta se va întâmpla, mă va avea. Dar nu știu cine este cel care va sfârși cu colții celuilalt înfipți în gât, însă dacă face parte din familia mea,
pot să savurez ospățul, nu?
Mă simt puternic, nu știu de ce mă simt puternic și am impresia că nimeni și nimic nu îmi va sta în cale, gândurile îmi dansează într-un dans demonic, de parcă pentru asta sunt făcut. Nu îmi doresc să devin ceea ce am evitat în tot acest timp să fac. Mă temeam, mă tem că dacă voi deveni un luminat, nu îmi voi putea controla sentimentele și puterea, lucru care va aduce haos și măcel oriunde îmi voi face apariția.
Un luminat este un vampir care decide să își schimbe destinul, un vampir care renunță la principii și unul care începe să se manifeste în mod haotic(da, chiar și noi, vampirii, avem principii), lipsit de sentimente sau de valori morale, un vampir care își guvernează în mod nefast acțiunile și sufletul. Puteți deduce singuri ce se întâmplă după ce un vampir rămâne fără sentimente. Măcel.
Sunt confuz, creatoarea mea nu merită așa ceva. Nimeni nu merită să sufere pentru acțiunile lui. Însă, cineva tot va suferii dacă nu o fac, îmi pare rău mamă, probabil vei fi o victimă colaterală, așa cum am fost eu toată viața mea tiranizată.
Îmi pare rău, sper că trebuie să iau decizia de a renunța la propriile sentimente pentru a apăra singura persoană care mi-a rămas alături în ultimii ani. Singura persoană care mi-a demonstrat că pot conta pe ea în orice moment al vieții mele. Singura persoană care a reușit sa trezească în mine sentimentele la care va trebuii sa renunț pentru a o proteja. Sper să nu. Însă dacă trebuie, se anunță... surprize. Sunteți pregătiți? Dacă nu, pregătiți-vă.
Regret mamă, al tău James.
CITEȘTI
Exilat
Vampire"-Ce ai de gând să faci atunci când tot ceea ce mai ai este pe cale să fie pierdut? Vrei să îți spun ce am de gând să fac eu? Am de gând să îi zdruncin unul câte unul până vor regreta ceea ce au făcut. Am să le zdrobesc inima și am să mă hrănesc cu...
