Exilat

Tessa

Pleoapele mele grele se chinuiau să se ridice. Oboseala dăduse peste mine fără să-mi dau seama când sau cum. Probabil s-au acumulat nopțile nedormite pe care le petreceam la lac. Chiar îmi plăcea sa stau la lac. Nu știam cât timp să fi trecut. Să fi fost o noapte? Două? O săptămână? Coșmarurile nu-mi dădeau pace, nu știam ce se petrece, am deschis ochii. Atunci mi-am dat seama ca de abia atunci am revenit la coșmar. Coșmarul vieții mele.

Odată cu venirea lui Lilith, am scăpat de primejdie, dar tot nu mă simțeam în siguranță. Mă întreb dac-o să mă mai simt vreodată în siguranță, sau o să tânjesc pururi după dorința pe care vreau sa o împlinesc. Peste două sute, poate două mii de ani, îmi voi aminti oare de săptămânile acestea? Îmi voi aminti oare, de Camille, și de părul ei roșu, de râsul ei?

Da. Îmi voi aminti. Trebuie să o fac. Camille m-a salvat atunci când aveam sufletul ipotecat și mi-a dat o nouă șansă de a trăi. Într-un fel, ea a fost lumina care a urmat întunericului pe care tatăl meu l-a aruncat peste viață mea. Câte gânduri, privesc tavanul și continui să-mi urăsc existența... Toate aceste filme care rulau în capul meu au fost deodată intrerupte de bătăile insistente ale lui Scott în ușa de lemn care-mi era paravan de sufragerie. Deschid ușa și îl văd pe Scott, pulsu-i este ridicat, tensiunea îi scade, iar figura lui emană disperare.

- D-le. Joseph! Trebuie să veniți repede în camera tatălui dumneavoastră. Ceva rău s-a întâmplat! Ce ne facem? Repeta el încontinuu. Deja nu mai ascultam ce spune, aveam impresia ca mă ducea în derută fiecare cuvânt al lui și ma abțineam să nu-l jupoi de viu.

Intru în camera, îmi pot observa tatăl complet dezbrăcat, cu un țepuș în inimă. Puteam observa sânge peste tot. Până și pe pereți. Trebuie să fi fost Lilith! Cu siguranță l-a sedus, apoi i-a pus capăt vieții nenorocite. Zăresc un bilețel pe noptieră, lângă tatăl meu: "Tu ești următorul. Un mic dar pentru că mi-ai omorât unul dintre soldați, L". Mă uit confuz și nu știu cum sa reacționez. În regulă, trebuie să îl calmez pe Scott. Mă întorc cu spatele, mă uit în ochii lui și îi spun.

- Scott, repetă după mine.
- Scott, repetă după mine
- Nu de acum.
- Nu de acum.
- Scott, poți fi atent o secundă? Mă răstesc din senin la el.
- D-d-da, spune el cu jumătate de gură.
- Ești obosit și mergi sa te culci. Tata s-a mutat în New York cu mama mea care nu este de fapt moartă.
-Sunt obosit și merg sa mă culc. Christian s-a mutat în New York cu Lydia care nu este de fapt moarta.

Pupilele i se dilataseră, l-am constrâns și sunt sigur că după ce se va trezi nu va mai ști nimic despre asta. Încerc sa par obiectiv la ceea ce văd, insă... Într-un fel eram fericit că nu am făcut-o eu, dar speriat fiindcă nu știam ce se va întâmpla mai departe. Mă întreb de ce nu m-a ucis și pe mine noaptea trecută... Dacă a avut ocazia să ma omoare și nu a făcut-o, ar face mai bine să fugă, pentru că asta denotă lipsă de profesionalism, iar eu lucrez doar cu profesioniști.

Trebuie să vorbesc cu Lilith, bilețelul a fost semnat cu "L". Trebuie să fie o înscenare. Cineva încearcă să mă îndepărteze de Lilith. Cine? Trebuie în mod clar să îmi sun mama și pe Camille, să văd ce știe fiecare. Am stat prea mult detașat de lumea mea și o sa înnebunesc. Între timp. Tessa va fi prima persoana care va ști despre asta. Trebuie sa curăț totul și să scap de cadavru.

- Într-adevăr, ai dreptate, grăiește cineva din spatele meu.
- Tessa, cum...? dracu ai ajuns aici ar fi fost continuarea, dar asta a rămas doar in capul meu.
- Vorbește frumos, norocul și ghinionul tău ca îți pot citi gândurile. Înainte sa pleci, Camille ți-a atașat un cip pentru a știi când ești în pericol. Și asta este ceea ce numesc eu pericol. Cred că am să stau câteva zile aici, chiar îmi place casa asta.