Capitolul 28

4.6K 235 11
                                    

Katy

Ieri, ne-am trezit destul de tarziu, la amiaza. Kayden are un moduri excelente de a-si cere scuze, pe care mi le-a aratat pana tarziu in noapte, cand am adormit amandoi epuizati. Cu toate ca nu era vina lui, trebuie sa recunosc ca mi-a plăcut foarte mult.

- De ce te temi de obicei? ma intreaba Kayden.

Stam amandoi tolaniti pe canapea, eu intre picioarele lui, cu spatele lipit de pieptul sau musculos . Ma incrunt la intrebarea lui.

- Cum adica?

- E o intrebare simpla, Katy, ma cearta el.

Imi las capul pe umarul lui in timp ce ma gandesc. Are dreptate. E o intrebare simpla. Nu o sa mint la asta.

- Imi e frica.... inghit in sec, apoi continuu. Imi e frica sa fiu singura, zic incet.

- Cum adica?

- Sa nu am pe nimeni. Stii , cineva caruia sa ii pese de tine cu adevarat. Un loc in care sa mergi cand vrei sa te refugiezi.

- Nu esti singura, iubito.

Vocea lui este blândă. Ma saruta usor pe par si isi impleteste degetele cu ale mele.

- Sunt cu tine. Nu o sa scapi de mine prea curand, spune el.

Imi creste inima cand il aud cum spune vorbe atat de frumoase. Poate nu o sa fie atat de rau cand o sa afle adevarul. Poate ma va intelege.

- Cateodata imi este frica sa ma culc.

Desi nu ii pot vedea fata, stiu ca se incrunta. Corpul i se incordeaza sub mine, asa ca ma hotarasc sa imi continuu ideea.

- Mi-e frica sa adorm pentru ca uneori am cosmaruri.

Ma strange tare cu ambele brate, iar eu ma simt protejata, de parca nimic nu mai conteaza.

Efectul lui Kayden asupra mea. De cand l-am intalnit a devenit medicamentul meu.

- Imi e frica si de gandaci, paianjeni, serpi si alte animale salbatice.

Spun mai mult cu scopul de a-l distrage de la tocmai ce am zis și se pare ca funcționează. Incepe sa rada. Rasul lui imi ajunge pana in strafundurile inimii, incalzindu-mi-o.

- Tie de ce iti este frica? il intreb eu ca sa distrag atentia de la mine.

- Nu imi e frica de nimic. Sunt barbat. Nu te uiti la mine cum arat? Sunt mult prea sexy, zice el umflandu-se in pene.

Ma ridic usor si ma intorc cu fata la el, spirijinindu-ma intr-un cot.

- Vai, cineva a petrecut prea mult timp in oglinda de dimineata. De cand ati devenit narcisist, domnule O'Brien?

- Sa stii ca ma excita cand imi spui asa, imi sopteste la ureche.

- Mai esti si pervers. Extraordinar, spun si ma ridic de pe canapea, nu înainte de a-i da o palma peste piept în joaca. Probabil ca și dacă as da tare, nu ar simți nimic având în vedere mușchii pe care ii are.

Ma priveste incruntat. Este vizibil dezamagit ca m-am ridicat de pe el. Imi asez mainile in solduri si il privesc arogant.

- Ai o sedinta in jumate de ora.

- Si abia acum imi spui?

Se ridica repede de pe canapea si pleaca pe scari.

- Vezi sa nu te uiti prea mult in oglinda. Sa nu se sparga, tip eu dupa el.

Pasiuni periculoase Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum