Pasiuni periculoase

Capitolul 33

" Uneori ținem prea multe în interiorul nostru pentru ca este dificil sa găsim oameni care sa ne înțeleagă sau pentru ca alți oameni ne-au făcut sa ne pierdem încrederea."

Katy

        Trent ma poarta pana in dreptul portierei din dreapta pe care o deschide cu o smucitura. Ma arunca inauntru si sunt uimita de gestul lui.  Probabil ca si el este suparat pe mine. Imi vine in minte un gand ce imi da fiori. Daca ma duce la politie? Daca chiar acum ne indreptam catre sectie? Aceasta constatare ma scoate din starea de soc in care cazusem . Trent se urca la volan, iar eu ma intorc speriata catre el. 

- Unde mergem?

           Blocheaza usile, iar inima mea a luat-o la goana instantaneu. Porneste motorul prefacandu-se ca nu m-a auzit si demareaza in tromba.

- Ma duci la politie? 

           Dau glas intrebarii care ma macina, dar el continua sa ma ignore. Ma las dezamagita pe scaun si imi intorc privirea catre fereastra. Le dau voie lacrimilor sa alunece pe fata mea. Plang silentios.  

           Cum as putea rezista la puscarie? Mai bine mor decat sa ajung acolo. Tot ce mi-am dorit a fost sa fiu libera, sa nu mai trebuiasca sa urmez ordinele nimanui. Sa imi traiesc viata asa cum imi doresc. Steve s-a pus in calea fericirii mele, m-a obligat sa fac trafic de droguri alaturi de el. Mi-a luat sansa la o adolescenta normala, si acum, probabil ca si la un viitor. Autoritatile sunt neiertatoare cu traficantii. Daca o sa ajung la puscarie nu o sa mai am scapare. Si daca ar fi numai asta... Ma macina in fiecare zi ca zeci, poate sute de oameni mor din cauza drogurilor pe care eu le-am transportat. Da, le cumpara pe propriul risc. Dar cum ramane cu cei care le furnizeaza? Nu sunt vinovati in aceeasi masura de moartea lor? De vietile lor distruse? Poate chiar mai vinovati. Iar eu sunt unul din oamenii aceia vinovati. 

           Ma doare ca l-am dezamagit pe cel pe care voiam sa il fac incredibil de mandru de mine. Mi-am zis ca de oriunde ar fi, atunci cand ma va vedea, va zambi si va simti cum ii creste inima de mandrie. Dar iata-ma cum am ajuns. O rusine. L-am dezamagit pe el si m-am dezamagit pe mine. Nu ma pot privi eu insami in oglinda cu admiratie, dar el. Iar acum inca o persoana este dezamagita de mine, si aceea este Kayden.

           Trent opreste masina. Privesc in jur si respir usurata cand vad ca nu ne aflam in preajma niciunei sectii de politie, ci in fata apartamentului sau.

            Mi se pune un nod in gat.

            M-a adus aici pentru ca Kayden nu mai vrea sa ma vada. M-a adus aici pana cand el o sa vina dupa mine cu politia asa cum mi-a zis. In momentul de fata, sa ma duca Trent la politie mi se pare o adevarata favoare. Sa o faca chiar Kayden mi-ar ucide sufletul, care este deja aproape mort dupa toate cele intamplate.

       
        Portiera imi este deschisa brusc de catre Trent. Nici nu am realizat ca ma astepta sa cobor.

- Astepti invitatie speciala sa te dai jos?

          Tonul lui e rece. Deloc prietenos. In acest moment nici el nu mai este Trent cel pe care l-am cunoscut. Cel care a fost prietenos cu mine din prima clipa in care am intrat pe usile clubului, care nu a eziitat sa glumeasca pe seama mea si a lui Kayden. Acum și-a schimbat și el total părerea despre mine. Ma urăște. Ma urăște pentru ca i-am făcut prietenul sa sufere. Și il înțeleg. Nu îl pot condamna pentru asta.
  
- Scuze, șoptesc eu și ma dau jos din mașină.

       Ma apuca de brat strans ca să fie sigur ca nu încerc sa fug. Nici nu as încerca să o fac. Sunt mult prea epuizata psihic și fizic ca să o fac, iar ei cu siguranță m-ar găsi. Cine este norocoasa care are pe cap doi bărbați bogați dacă nu eu. Atât Steve, cât și Kayden au destui bani încât sa pună o armata de oameni și detectivi pe urmele mele. Nu am nici alta identitate sa ma ascund. Și nu sunt sigura dacă as mai vrea sa o fac. Totuși nu îmi doresc sa ajung în închisoare. As fi în stare sa îl implor pe Kayden sa ma ierte și sa nu ma trimită acolo.