Pasiuni periculoase

Capitolul 42

Ella

- Bine. Casatoreste-te cu mine!

      Pufnesc in ras. Nu poate fi serios. Incerc sa ma controlez inainte sa incep sa rad ca o isterica.

- Nu e amuzant, Kayden, ii spun eu serioasa.

- Ce? ma intreaba el incruntat.

- Asta, zic gesticuland cu mana intre noi.

       Ofteaza.

- Nu glumesc. 

      Tonul lui este serios si imi dau seama ca el chiar nu glumeste.

      Nu. Nu. Nu. Nu. Nu se poate sa vrea asa ceva. Nu sunt pregatita sa ma marit. Nu vreau sa luam totul atat de rapid. 

- Nu mi-ai raspuns, zice el uitandu-se fix la mine.

- Nu, spun eu scurt.

- De ce? ma intreaba el indignat,

- Pai in primul rand, spun eu agitata, pentru ca nici macar nu m-ai intrebat. A sunat ca un ordin. Si in al doilea rand, continuu eu si mai agitata, am doar 19 ani si suntem impreuna de putin timp, iar mai mult de jumate din el nu am facut decat sa te mint! Nu vreau sa ne grabim si sa stricam relatia noastra.

      Ma priveste incruntat. 

- Kayden.... 

     Nu imi raspunde. Tacerea lui imi frange inima. Vreau sa ma casatoresc cu el, ce naiba! Dar nu acum. Nu asa. 

- Esti suparat pe mine? intreb eu incet. 

- Nu. Vino aici, spune si se aseaza pe scaun facandu-mi semn sa ma pun in poala lui.

      Ma apropii retinuta, examinandu-i trasaturile. Nu pare suparat, ci bland, intelegator. Cand iau loc, ma cuprinde cu bratele de talie si isi sprijina fruntea de a mea.

- Iubito, stiu ca nu esti pregatita de o casatorie inca. Daca ar fi dupa mine, te-ar chema deja Ella O'Brien. Ce bine suna, nu-i asa?spune el razand, iar eu nu ma pot abtine sa nu zambesc. Nu voiam sa iti zic sa ne casatorim acum. M-ai provocat.

- Deci nu m-ai fi cerut ? il intreb eu.

- Nu acum. M-as fi abtinut. 

      Ma saruta usor pe buze.

- Si fara un inel pe deget, tot a mea esti.

       Ma saruta din nou, de data asta apasat. Imi musca buza de jos ca sa imi deschid buzele, permitandu-i astfel accesul limbii. Sarutul devine pasional, gura lui devorand-o flamanda pe a mea, parca pedepsindu-ma pentru refuzul anterior. Mainile mele se plimba frenetice pe gatul lui, cand intrerupe brusc sarutul.

- Mai bine ne oprim aici, spune gafaind, incercand sa isi recapete respiratie.

- Ai dreptate.

      Zambesc si ma asez mai bine in poala lui. 

      Kayden maraie si ma strange tare de solduri, tintuindu-ma intr-un loc.

- Ce ti-am zis eu sa nu te mai freci in poala mea. Si dupa un sarut ca cel de mai devreme. Tu vrei sa ma innebunesti? ma intreaba el incet pe un ton senzual ce imi trimite furnicaturi in pantece.

- Scuze, zic si ma ridic de pe el, nu inainte de a-l saruta pe obraz. 

- Nu ti-am zis sa te ridici.

- Nu-mi zici tu ce sa fac.

      Il privesc cu ochi mijiti in timp ce el imi zambeste cu gura pana la urechi, semn ca si-a recapatat buna dispozitie dinainte de marea cerere, de care vreau sa uit pentru moment, daca nu pentru totdeauna.