Pasiuni periculoase

Capitolul 27

"Unde iubirea este puternica, și cea mai mica indoiala se transforma în teama."

Katy

Cand se face dimineata, hotarasc ca trebuie sa ies din camera. Cobor scarile cu retinere. Cioburile din living au fost stranse, dar nici urma de Kayden. Mi se strange inima cand ma gandesc ca a plecat numai ca sa nu dea ochii cu mine.

- Kayden? strig eu, dar nu imi raspunde nimeni.

Imi dau lacrimile in timp ce ma indrept catre bucatarie. Pe masa se afla un bilet scris de el.

Te rog sa nu pleci. Ma intorc repede.

Simt cum mi s-a luat o piatra de pe inima. Ma intreb daca o sa ma intrebe din nou unde am fost aseara, pentru ca daca o va face, chiar daca mi se rupe inima va trebui sa mint din nou.

Macar nu o sa mai fac niciun transport pentru cateva luni. Pana atunci sper sa gasesc solutia sa scap de Steve. Singura mea problema ar ramane sa nu ma mai intalnesc vreodata cu Kai. Tare imi e frica ca nu o sa am norocul asta.

Merg sa imi fac un dus si sa ma schimb pana se intoarce Kayden, in speranta ca o sa ma detensionez, dar tot timpul l-am petrecut gandindu-ma la cum se va comporta cu mine sau la ce va spune.

Ma asez pe scaun la bucatarie si astept cu inima cat un purice.

Cand aud usa de la intrare, incremenesc instantaneu. Pe ea intra Kayden, imbracat intr-un tricou si niste blugi, aratand extraordinar ca de obicei.

Imi strang mainele in poala si ii evit privirea, lasandu-mi capul in jos. Ma simt ca un copil speriat.

- Hei, spune el cand ajunge in bucatarie.

- Buna, murmur eu.

- Cum...cum ai dormit? ma intreaba.

- Bine, mint eu.

De fapt, de abia am reusit sa inchid un ochi toata noaptea. Cand am adormit in sfarsit era deja dimineata. Ma intreb daca el a dormit bine. Dar totusi nu spun nimic.

Aseaza o plasa cu cumparaturi pe bufet. Deci a fost la magazin.

- Imi pare rau, spun eu incet fara sa ma intorc spre el.

- Katy...

Se vede ca este incurcat. Amandoi ne purtam cu manusi din teama de a nu spune ceva gresit.

Sunt agitata. Foarte agitata.

- Mie imi pare rau, spune Kayden intr-un final.

Mi se strange inima. El nici nu ar trebui sa isi ceara scuze. Eu sunt cea care minte aici.

- Noaptea trecuta n-ar fi trebui sa se desfasoare asa. M-am lasat influentat de cuvintele lui Steph si nu am mai gandit. Nu ar fi trebuit sa beau. Ar fi trebuit sa te las sa imi explici.

De parca ti-as fi spus adevarul...

Ma intorc in sfarsit catre el.

- Si mie imi pare rau, zic in timp ce ma joc cu degetele.

- Nu tu trebuie sa-ti ceri scuze.

La dracu! Ma enerveaza ca el e cel care isi cere scuze. Nu el trebuie sa isi ceara scuze. Eu sunt traficanta de droguri aici. Eu sunt cea care aseara a fost sa faca o livrare si apoi a mintit ca se plimba. Dar nu pot sa ii spun toate astea, asa ca probabil ar trebui sa accept scuzele lui.

Si asta ma face sa ma simt mizerabila.

- O sa ma dai afara?

- Sa te dau afara ? Ce vrei sa spui? ma intreaba nedumerit.