Pasiuni periculoase

Capitolul 44

Ella

      Ezit inainte sa arunc telefonul si lantul. Daca nu si-ar fi luat ochii de la mine poate as fi reusit sa pastrez lantisorul, dar nu-si dezlipeste privirea de pe mine nicio secunda. Asa ca le arunc. 

      Inchide geamul la loc. Ma foiesc nelinistita in scaunul meu. Ma simt de parca am pornit intr-o cursa mortala din care nu sunt sigura ca voi scapa cu bine. 

      Habar nu am in ce directie mergem sau ce are de gand sa faca cu mine. Daca s-a prins ca incercam sa il atrag intr-o cursa inseamna ca mi-a pregatit el mie ceva.

- De ce esti asa de tacuta? Te gandesti cum sa scapi?

      Tresar la auzul vocii lui puternice care sparge linistea din interiorul masinii. Nu ii raspund Imi simt mintea ametita.  Nu se poate impaca cu ideea ca aparent ceea ce parea un plan genial se transforma intr-unul catastrofal. Incerc sa imi adun gandurile in timp ce privesc pe geam peisajul schimbator. Merge cu o viteza foarte mare care nu ma linisteste absolut deloc. Ma simt de parca mintea mi-ar fi inghetat.

      Masina se opreste, iar Steve deschide usa cu o smucitura, nu inainte de imi ordona:

- Am ajuns. Coboara din masina!

      Asta a fost de ajuns sa ma scoata din letargia care ma cuprinsese anterior. Analizez imediat locul in care suntem si incerc sa decid daca sa fug ar fi un plan bun, dar nu am ocazia sa fac asta, caci Steve este foarte rapid si ajunge imediat in dreptul portierei mele pe care o deschide cu o smucitura.

      Icnesc cand ma apuca brutal de antebrat si ma trage afara din masina. Reusesc sa imi ridic privirea catre el, in sfarsit de cand s-a confesat asupra faptului ca stie ca uneltesc ceva impotriva lui. Privirea lui e sobra. Ascunde o brutalitate mai mare decat cea pe care o are de obicei. Partea proasta pentru mine este ca toata se indreapta asupra mea.

      Picioarele imi sunt lipsite de vlaga. Analizez locul in care suntem, iar ochii mi se maresc de uimire pe masura ce descopar unde ne aflam.

- Un depozit? Ce cautam aici? ma trezesc intreband, dar imi regret imediat intrebarea.

      Steve imi zambeste amuzat.

- Ne intalnim cu Kai. Nu asta ai vrut?

      Inghit in sec. Imi trec prin minte fel si fel de scenarii despre ce s-ar putea intampla intr-un depozit din afara orasului. 

      Kayden, te rog vino si salveaza-ma. Am nevoie de tine...

      Fara niciun avertisment ma trage spre intrarea in depozit. Picioarele mele refuza sa coopereze si se impleticesc unul de celalalt de mai multe ori, fiind foarte aproape sa cad de cateva ori. Ma uit in spate, spre sosea, in cautarea unor masini de politie care sa vina sa ma salveze. Imi dau lacrimile cand in linistea strazii nu se vede salvarea mea. 

      Intrarea este pazita de 2 barbati pe care nu i-am observat prima oara. Arata ca niste mafioti, ceea ce cu siguranta sunt, imbracati in costume negre si cu ochelari de soare. Il saluta respectuos pe Steve in momentul in care trezem pe langa ei, iar pe mine nici nu se sinchisesc sa ma priveasca prea mult.

      Doamne, in ce nebunie am nimerit. Am facut cea mai mare greseala posibila in momentul in care l-am crezut pe Steve destul de prost incat sa pice in plasa mea. Un barbat care face trafic de droguri de cine stie cati ani. Tot nu sunt prea sigura cum a reusit.

      Depozitul este un loc intunecos, impanzit cu lazi si cutii, dar si de cativa barbati care par la fel de periculosi ca si cei doi de afara.

      Toti au pistoale in mana, asteptand un semn de la Steve ca sa le foloseasca. 

     La naiba! Am picat in propria capcana. Ma simt de parca tocmai am fost inchisa intr-o cusca cu lei.