Pasiuni periculoase

Capitolul 26

"Dragostea - fiara care sta toată viata la panda și te ucide atunci când iubești cel mai tare."

Kayden

Fara Katy aici, seara mea in club este plictisitoare. Cand ma gandesc ca inainte de venirea ei ma simteam mereu asa, pot sa spun plictisit. Am nevoie de toata convingerea ca sa nu merg chiar acum acasa si sa stau cu ea, dar trebuie sa ma comport ca un barbat matur, nu ca un pusti indragostit. Cu toate ca asta sunt in preajma ei. Ma face sa imi pierd controlul in toate privintele. Sunt dispus sa sfidez orice regula daca ea mi-ar cere-o. Un singur cuvant si ii pun lumea la picioare. As vrea sa ii zic asta de multe ori, dar nu vreau sa se sperie.

Ma doare ca nu imi vorbeste mai mult despre ea, trecutul ei. Credeam ca in timp o sa se deschida in fata mea, dar inca nu a facut-o. La dracu! Poate sa imi zica orice, ca nu imi pasa. Imi pasa doar de prezent, de ce se intampla acum. Ce a facut in trecut, ramane in trecut.

Nu vreau sa o presez, inca consider ca trebuie sa imi spuna cand va fi pregatita, dar nu pot sa nu ma gandesc ce s-a intamplat atat de grav in familia ei incat sa nu poata povesti nici macar despre acestia.

Nu de multe ori mi-a trecut prin cap sa angajez un detectiv. Un bun prieten de al meu se ocupa cu asta. Cu siguranta, nu ar fi corect, iar daca ea ar afla, relatia noastra ar putea avea grav de suferit. De aceea, am hotarat sa nu o fac.

Nu imi este teama de ea. Imi este teama de mine.

Imi este teama sa o pierd.

In fiecare zi vad cum in ea sa da o lupta launtrica si ma cuprinde o senzatie de rau gandindu-ma ca as putea sa o pierd din cauza asta.

Nici nu sunt sigur ca o vad pe adevarata Katy uneori. Nici macar jumatate din ea. Cateodata cred ca am reusit sa trec de un zid impenetrabil al ei, dar apoi ma lovesc de un altul, si tot asa.

Ascunde ceva si cu siguranta este ceva dureros. Nu imi pasa, chiar nu imi pasa, dar vreau sa stiu despre ce e vorba. Prefer sa o spuna deschis, apoi sa trecem peste asta.

Ma las pe spate in scaunul meu incercand sa ma relaxez, dar cineva da buzna in biroul meu. Nici nu trebuie sa ma uit ca stiu deja cine este. Am doua variante: Trent sau Steph.

Ce sa vezi. Deschid ochii si in fata mea stau amandoi. Acum ca s-au cuplat probabil ca se gandesc sa ma enerveze dublu fata de cum o faceau pana acum. Sunt ei prietenii mei, dar de cele mai multe ori imi doresc extrem de tare sa ii concediez.

- Nu ati vazut hartia de afara? Sau nu este destul de clar ce scrie? "Bateti la inainte sa intrati!" ii intreb eu iritat.

- Daca nu are lumini reflectorizante nu faci nimic, spune Trent sarcastic.

Ma incrunt la ei si ridic din sprancene in semn ca imi doresc sa inceapa sa vorbeasca mai repede.

- Ce faci? ma intreaba Steph.

- Voi nu ar trebui sa munciti acum? Va platesc sa stati degeaba?

- Cineva e nervos, spune Trent. Se vede ca nu e Katy aici sa te rezolve.

Zambeste cu gura pana la urechi si imi vine sa ma ridic sa ii sterg zambetul ala de pe buze.

- Ce mai face Katy? ma intreaba Steph.

- Ultima oara cand am vorbit cu ea era acasa. De ce?

- Am vrut sa merg pe la ea, dar cand am ajuns tocmai pleca. S-a purtat detul de ciudat,stii?

Brusc devin foarte atent la ce spune Steph. Discutia despre Katy a facut-o sa imi capteze complet atentia.

- Cum adica ciudat?