Suflet dăruit

Capitolul nouă.

Acel sentiment, când totul pare a fii ireal. Acel coșmar din care implori sa te trezești. Acea lecție care te pune la încercări, despre care nu credeai niciodată. Dar totul te lovește ca o palma puternica peste obraz, și te lasă lata pe podea. Asta trăiesc eu in acest moment.

Ochii mei se învârt prin prejur. Sunt într-un pat mare, cât pentru doua persoane, acoperita pana peste bust de o pătura, parca din blana de urs. In rest, totul e întunecat, nu pot intelege mare lucru, dar arată ca un dormitor, din acela vechi. Mirosul este unul pe măsura, unul vechi și prăfuit, ca și hainele mele vechi, pe care le țin in pod. O mică doza de lumina își face loc prin draperiile lungi pana in pamant. Afara e întuneric, luna luminează cerul. Ma ridic din pat, ușor turmentată dar placut surprinsă, ma așteptam sa fie mai rau, însă durerile sunt suportabile. Goala, sunt curioasa sa gasesc niște haine pe podeaua din lemn sau pe pat, caut chiorâș cu privirea haine, dar nici urma de așa ceva. Ma uit scurt pe fereastra, și inima îmi bate mai rapid când observ distanța pana la pamant, și faptul ca împrejur sunt doar copacii, nici urma de civilizație. Ma retrag, mâinile mele tremurând ușor cu o senzație de disconfort și panica.

Fac pași rapizi dar subtili, dar inutil pentru ca podea veche din lemn reușește sa scoată mici sunete. Apas clanța usii mari și respir usurata când aceasta se deschide. Însă zâmbetul meu piere când in fata mea văd doar întuneric. Ies din camera, și încerc sa găsesc calea, ca un om fără vedere. Mâinile mele ating peretele, și încerc sa ma desprind din acel loc, cu curaj sa fac pași in fata. Calc nesigur cu fiecare pas, mâinile mele dansând in aer, și asigurându-ma ca in fata mea nu se afla ceva de care as putea sa ma lovesc. Emoțiile clocotesc in mine și înaintez. Piciorul meu merge in fata și dintr-o data respirația mi se opreste iar un țipat ascuțit iese, simt cum corpul meu pluteste in aer, cu o viteza rapida in jos. Inchid ochii strâns și tip scurt, inima îmi bate nebunește așteptând impactul dureros însă momentul dureros este amortit atunci când ma simt prinsă de talie. Icnes ușor, talia mea fiind strânsă bine, și dintr-o data toată adrenalina și agitația se retrage însă respirația mea devine una gravă atunci când ma liniștesc pentru ca nu am căzut dar devin imediat agitata când presimt persoana cu brate puternice ce ma tine strâns de talie. Încerc să-mi fac curaj, și deschid deschid un ochi, inca sperând și încăpățânându-ma sa cred ca nu e el. Mi-am întredeschis ochii, și văd doua scântei verzi care se uita supărate pe mine.

Își strecoara un brat sub coapsele mele, iar celălalt brat îmi încolăcește talia. Privirea mea rămâne neclintita dar privirea sa se concentrează pe drumul din fata sa. Urca scările cu mine in brate, mai face câțiva pași și impinge cu umărul usa apoi recunosc imediat camera in care am dormit. Ma aseaza pe pat și se retrage. Face trei pași și ajunge la fereastra, da draperiile la o parte și se rezema cu mâinile de fereastră, capul său aplecandu-se ușor in fata. Spatele sau mare acoperă tot cadrul ferestrei, neputând sa omit faptul ca mușchii de pe spatele său sunt foarte proeminenți.

Îmi mușc buza de jos nervoasa, iar degetele mele sapă in pătură iar eu încerc sa fac față la acest stres. Nu aud niciun sunet din partea lui, tot ce aud este bătaia inimii mele. Tresar atunci când văd ca se întoarce și înghit in sec.

Ochii săi nu mai strălucesc cum străluceau mai devreme, acum pot spune ca nici nu-mi dau seama de mimica feței lui, dar știu sigur ca se uita la mine. Iar cu pași lenți se apropie de mine, iar inima mea se face mică. Mușchii fetei mele se blochează, iar pupilele se micșorează. Panica alarma tot corpul însă sunt incapabila sa fac vreo mișcare, frica înghețându-mi tot corpul.

Icnes și închid ochii strâns atunci când se apleacă spre mine. Ii simt brațele sub coapsele mele si talia mea, și ma simt ridicată din pat, cu capul la pieptul sau tare. Deschid ochii și panicata urmez drumul cu atenție. El iese din camera cu mine in brate, și coboară rapid scările.

Mergem pe holul lung, trecem și de o sufragerie foarte mare și aproape goala, o masa mare rotundă fiind pe mijloc și scaunele împrejurul mesei, o lampa mare fără cablu și atat. Își continua drumul cu mine in brate, și intram intr-o bucatarie, veche. O masa și doua scaune sunt fixate in centrul bucătăriei. Ma aseaza cu fundul pe masa și se întoarce.

Urmăresc fiecare mișcare pe care o face, cum pașii lui lovesc podeaua din lemn, cum mâinile sale se misca pe lângă corp și se opresc pe mânerul unui dulap. Scoate din dulap o farfurie și o aseaza pe masa de lângă aragazul curat și alb ca laptele dar totodata vechi. Se îndreaptă spre frigider și îl deschide. Analizează scurt și mana lui se întinde sa ia ceva, închide frigiderul, și lasa conserva de ton pe masa lângă farfurie. Deschide conserva și toarnă tonul de peste in farfurie, si o îndreaptă spre mine. Mâinile mele tremurânde prind farfuria, și o aseaza peste picioarele mele goi.

Se întoarce și deschide un sertar din care scoate o furculița. Îmi înmânează furculita iar eu o apuc intre doua degete. Acesta ma privește atent și ușor ma intimidează, privirea sa obligându-ma sa mânanc. Iau cu furculița o parte mică din tonul de peste, și cu mana tremurândă o duc spre gura. Mâncarea intra intre buzele mele, papilele mele gustative trezindu-se la viața, și crezând ca e cea mai buna mâncare din lume, foamea spunându-și cuvântul. Încerc sa înghit dar gâtul meu reacționează, încercând să-și revină, și ma înec, sunetul tusei umplând încăperea. Acesta se întoarce, și caută prin dulap un pahar, însă nu găsește și merge la următorul dulap. Tusea mea se calmează ușor, reușind să-mi revin singura, și o idee nebuna îmi trece prin cap, iar adrenalina alimentează. Fără sa mai gândesc, așez farfuria pe masa, si prind furculița mai bine. Ma ridic ușor, acesta încă căutând un pahar. Inima îmi bate de 5 ori mai repede iar emoțiile fac ca palmele să transpire. Urmăresc sceptica fiecare mișcare a sa, și aștept momentul sa acționez. Aprinde robinetul, și așteaptă ca paharul sa se umple, fără sa mai gândesc, ii țintesc gâtul, și ma pregătesc sa ii înfing furculița in gat. Chiar când furculița mai avea câțiva centimetri de gâtul său, îmi simt mâinile prinse și blocate in strânsoarea mâinilor sale. După ce realizez tot ce se întâmpla, inima simt ca îmi sare din piept și respir grav pe gura. Ma uit panicata la el, și furia din ochii săi îmi agravează starea, trăsăturile dure ale feții sale sunt încordate, iar eu vreau decât sa ma trezesc din acest coșmar.

Iertați-mă pentru întârziere!!! Vreau sa fac un mic anunț. Dacă aveți nevoie de sfaturi, sau aveți nevoie de o persoana cu care sa vorbiți, dați-mi mesaj in privat iar eu va voi raspunde cu drag!